fleașcă definitie

17 definiții pentru fleașcă

fleașcă3 sf vz pleașcă4
fleașcă2 sf [At: CV 1950, nr. 3, 34 / Pl: n / E: ger Fläche] (Tip) Suprafața totală a unei coli de hârtie tipărită cu o nuanță de cerneală slabă.
fleașcă1 sfi [At: ȘEZ. V, 73 / V: ~eoa~ / E: ns cf fleașc] 1 Materie moale și apătoasă, fără consistență Și: fleșcăială (1). 2 Fleșcăraie. 3 (Buc) Cataplasmă. 4 (Fig; d. oameni) Molâu. 5 (Reg) Femeie necuviincioasă. 6 (Pop) Lovitură dată cu palma.
FLEÁȘCĂ s. f. 1. Materie moale, fără consistență; fleșcăială. ♦ Fig. Om moale, lipsit de energie, molâu. 2. (Pop.) Palmă, lovitură dată cu palma. – Cf. fleașc.
FLEÁȘCĂ s. f. 1. Materie moale și apătoasă, fără consistență; fleșcăială. ♦ Fig. Om moale, lipsit de energie, molâu. 2. (Pop.) Palmă, lovitură dată cu palma. – Cf. fleașc.
FLEÁȘCĂ s. f. 1. Materie moale și apătoasă, fără consistență. V. fleșcăială. Au pătruns apele pe sub corturi, au smuls țărușii din pămînt, au făcut fleașcă totul. PAS, Z. III 175. ♦ Fig. Om moale, molîu. 2. (Popular) Palmă, lovitură dată cu palma. Ț-oi da o fleașcă, de ț-or scîntie ochii! ȘEZ. V. 73.
fleáșcă s. f.
fleáșcă s. f.
FLEÁȘCĂ s. v. lapoviță.
FLEÁȘCĂ f. 1) Noroi apos. 2) fig. Om lipsit de energie; molâu. 3) pop. Lovitură dată cu palma. /Din fleașc
fleașcă f. 1. lovitură dată peste ochi cu dosul mâinii; 2. fig. om molatic. [Pentru sensul 2, v. fleac].
fleáșca-fleáșca (ea dift.) interj. care arată huĭetu pe care-l facĭ cînd mergĭ pin noroĭ orĭ pin apă. – Și bleașca-bleașca.
*fleáșcă f., pl. ca ceașcă (d. fleașca-fleașca. V. bleașcă, buleandră). Fam. Palmă aplicată cu zgomot, leapșă. Lucru moale, fleșcăit, flaccid.
FLEAȘCĂ s. fleșcăială, fleșcăraie, lapoviță, zloată, (Transilv.) șlepoiță.
fleáșcă, (fleșcăială), s.f. – 1. Zăpadă amestecată cu apă; lapoviță. 2. Ud leoarcă. – Cf. fleașc (onomatopee) (DEX, MDA).
fleașcă1, flești s. f. prostituată.
fleașcă2, adj. invar. 1. moale, flasc; vâscos. 2. foarte ud.

fleașcă dex

Intrare: fleașcă
fleașcă substantiv feminin