fleșcăire definitie

2 intrări

14 definiții pentru fleșcăire

FLEȘCĂÍ, fleșcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. 2. Refl. (Despre fructe) A se muia; fig. (despre oameni) a se moleși. – Fleașc + suf. -ăi.
FLEȘCĂÍ, fleșcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. 2. Refl. (Despre fructe) A se muia; fig. (despre oameni) a se moleși. – Fleașc + suf. -ăi.
FLEȘCĂÍ, fleșcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce zgomot umblînd prin noroi, prin apă etc. Sutele de picioare fleșcăiau în noroi. DUMITRIU, B. F. 68. În șanțuri era tăcere. Numai pașii sentinelelor nevăzute fleșcăiau prin noroi. SADOVEANU, O. VI 76. Ciubotele pline de apă fleșcăiau la fiecare călcătură. DUNĂREANU, CH. 116. 2. Refl. A se înmuia; (despre oameni) a se moleși. Ce te-ai fleșcăit așa?
fleșcăí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fleșcăiésc, imperf. 3 sg. fleșcăiá; conj. prez. 3 să fleșcăiáscă
fleșcăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fleșcăiésc, imperf. 3 sg. fleșcăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. fleșcăiáscă
FLEȘCĂÍ vb. v. terciui.
FLEȘCĂÍ vb. v. moleși, muia, vlăgui.
A FLEȘCĂÍ ~iésc intranz. A produce un zgomot specific, umblând prin fleașcă. /fleașc + suf. ~ăi
A SE FLEȘCĂÍ mă ~iésc intranz. 1) A deveni moale; a se înmuia. 2) fig. (despre persoane) A-și pierde vigoarea, vlaga; a se moleși. /fleașc + suf. ~ăi
fleșcăì v. 1. a se moleși; 2. a se vesteji.
fleșcăĭésc v. tr. (d. fleașcă). Moleșesc, cofleșesc. V. refl. Obrajiĭ i s’aŭ fleșcăit, poamele s’aŭ fleșcăit de zdruncinăturile căruțeĭ.
FLEȘCĂI vb. a se muia, a se terciul, (pop.) a se cofleși, a se coleși. (Fructele s-au ~.)
fleșcăi vb. v. MOLEȘI. MUIA. VLĂGUI.
fleșcăí, fleșcăiesc, vb. refl. – 1. A se face fleașcă, a se uda. 2. A se muia, a se lăsa. – Din fleașc + suf. -ăi (DEX, MDA); din fleașcă (Scriban).

fleșcăire dex

Intrare: fleșcăi
fleșcăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: fleșcăire
fleșcăire infinitiv lung