Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru flaut

flaut sn [At: EMINESCU, P. 245 / P: fla-ut / Pl: ~e, ~u╚Ťi sm / E: it flauto] 1 Instrument muzical de suflat alc─âtuit dintr-un cilindru ├«ngust de lemn sau de metal, prev─âzut cu g─âuri ╚Öi cu clape (1). 2 (├Äs) ~ piccolo Flaut (1) de dimensiuni mai mici, care emite sunete foarte ├«nalte ╚śi: piculin─â.
FL├üUT, flaute, s. n. Instrument muzical de suflat alc─âtuit dintr-un cilindru ├«ngust de lemn sau de metal, prev─âzut cu g─âuri ╚Öi cu clape. ÔŚŐ Flaut piccolo = flaut de dimensiuni mai mici, care emite sunete foarte ├«nalte; piculin─â. [Pr.: fla-ut. ÔÇô Pl. ╚Öi: (m.) flau╚Ťi] ÔÇô Din it. flauto.
FL├üUT, flaute, s. n. Instrument muzical de suflat alc─âtuit dintr-un cilindru ├«ngust de lemn sau de metal, prev─âzut cu g─âuri ╚Öi cu clape. ÔŚŐ Flaut piccolo = flaut de dimensiuni mai mici, care emite sunete foarte ├«nalte; piculin─â. [Pr.: fla-ut. ÔÇô Pl. ╚Öi: (m.) flau╚Ťi] ÔÇô Din it. flauto.
FL├üUT, flaute, s. n. Instrument muzical de suflat, cu registru superior, de form─â cilindric─â, f─âcut din lemn sau din metal, cu g─âuri ╚Öi cu clape. Auzul i se umplu de glasurile flautelor din H─âl─âuca. CAMILAR, TEM. 219. M-am ad─âpostit ├«ntre st├«nci cu glas de flaut. GALACTION, O. I 346. Flautele ╚Öuierau ca ni╚Öte sirene disperate. ANGHEL-IOSIF, C. L. 97. ÔÇô Pronun╚Ťat: fla-ut. - Variant─â: fl├íut─â (MARIAN, O. I 282) s. f.
fláut (fla-ut) s. n., pl. fláute
fláut s. n., pl. fláute
FL├üUT s.n. Instrument de suflat, alc─âtuit dintr-un tub lung de lemn sau de metal, cu g─âuri ╚Öi clape. [Pron. fla-ut, pl. -ute, (s.m.) -u╚Ťi. / < it. flauto].
FL├üUT s. n. instrument muzical de suflat, format dintr-un tub lung de lemn sau de metal, terminat la un cap─ât cu g─âuri ╚Öi clape. ÔÖŽ ~ piccolo = piculin─â. (< it. flauto)
fl├íut (-te), s. n. ÔÇô Instrument muzical de suflat alc─âtuit dintr-un cilindru ├«ngust prev─âzut cu g─âuri ╚Öi clape. ÔÇô Mr. flaut─â. It. flauto (sec. XIX), cf. ngr. ¤ć╬╗╬Č╬┐¤ů¤ä╬┐¤é, tc. flaota.
FL├üUT ~e n. Instrument muzical de suflat, av├ónd forma unui tub lung ╚Öi sub╚Ťire de metal (sau de lemn), prev─âzut cu orificii ╚Öi cu clape, care emite sunete armonioase, asem─ân─âtoare vocii omene╚Öti. [Sil. fla-ut] /<it. flauto
flaut n. fluer cu gura lateral─â.
*fl├íut n., pl. e (it. fl├íuto, fr. fl├╗te, d. vfr. fla├╝ter, ├«ld. flatuer, d. lat. flatus, suflare. E un imit., ca ╚Öi flu─şer, su-flu, fluture, flac─âr─â). Flu─şer cu clape. V. piculin─â.
flaut (< it. flauto; fr. flute; germ. Fl├Âte). Apar╚Ťin├ónd grupei instrumentelor de suflat din lemn, dar construit ast─âzi din metal (argint), f. este alc─âtuit dintr-un tub cilindric astupat la un cap─ât, un orificiu lateral, prin care instrumentistul insufl─â aer ├«n tub, ╚Öi un sistem de clape (2) metalice care deschid sau ├«nchid mici orificii aflate de-a lungul tubului, variind astfel lungimea coloanei de aer care ├«ntr─â ├«n vibra╚Ťie ╚Öi, implicit, ├«n─âl╚Ťimea* sunetului produs. ├Än─âl╚Ťimea sunetelor este de asemenea variat─â datorit─â intensit─â╚Ťii suflului [v. flageolet (1)]. F. emite sunete pe o ├«ntindere de trei octave*: si(do1)-do4. F. are o lungime total─â de 765 mm, put├«nd fi divizat ├«n trei p─âr╚Ťi demontabile. Diameltrul corpului cilindric este de ca. 19 mm. Pe partea superioar─â a tubului cilindric se afl─â orificiul lateral, de form─â aproape rectangular─â ╚Öi av├ónd un diametru de 17 mm. Corpul f., reprezentat de partea central─â a tubului, are 13 orificii acoperite de clape, care se pot ├«nchide sau deschide sub ac╚Ťiunea degetelor instrumentistului, partea inferioar─â a f. av├ónd doar trei orificii. F. se ╚Ťine transversal, de la st├ónga spre dreapta, ceea ce ├«i mai confer─â ╚Öi denumirea de f. transversal (fr. traversi├Ęre; germ. Querfl├Âte) sau lateral. Din familia f. actual fac parte f. mare (descris mai sus), f. mic*, f. alto ╚Öi f. bas. Fiind un instr. de factur─â melodic─â, f. i se ├«ncredin╚Ťeaz─â adesea un rol solistic. ├Än orch. simf. se folosesc 1-4 f., mai frecvent 2-3, unul din ei put├ónd fi ├«nlocuit cu f. piccolo sau f. alto, schimbarea not├óndu-se ├«n partitur─â* prin indica╚Ťia muta in*... Partida* de f. se scrie pe un portativ* sau dou─â ├«n partitura* general─â, deasupra tuturor celorlalte instr., nota╚Ťia f─âc├óndu-se ├«n cheia* sol. F. contemporan este rezultatul unui lung proces de inovare ╚Öi perfec╚Ťionare a vechilor instr. de suflat. F. este poate cel mai vechi instr. cunoscut. Men╚Ťion─ârile din antichitate amintesc de f. lui Pan (syrinx; v. nai), f. frigian, f. simplu, f. dublu ╚Ö.a. Un instr. mai apropiat de f. actual este f. drept* din sec. 16. Sec. 17 este dominat de crea╚Ťia fr. ╚Öi it. dedicat─â f. drept, el fiind predecesorul direct al f. transversal. Dup─â o serie ├«ntreag─â de perfec╚Ťion─âri aduse f. transversal, viz├ónd u╚Öurarea tehnicii instr. ╚Öi ob╚Ťinerea unui timbru* c├ót mai pl─âcut, ├«n 1831, Theobalt Boehm ajunge s─â stabileasc─â dimensiunile proprii ob╚Ťinerii celor mai pure sunete ╚Öi sistemul mecanic al ac╚Ťion─ârii clapelor cel mai convenabil tehnicii instr. Sistemul Boehm este aplicat ╚Öi ├«n construc╚Ťia f. actual. F. posed─â un timbru destul de omogen, cu caracteristici de claritate ╚Öi transparen╚Ť─â, datorit─â c─ârora se eviden╚Ťiaz─â adeseori ├«n partituri celebre, fie ca protagonist ├«n concertele (2) instr., fie ├«n scurte dar expresive solo*-uri ├«n cadrul orch. Concertul clasic este reprezentat prin lucr─âri de J. Haydn (Concertul pentru f. ╚Öi orch. ├«n re major) ╚Öi de Wolfgand Amadeus Mozart (Concertul pentru f. ╚Öi orch. ├«n re major ╚Öi Concertul pentru f., harp─â ╚Öi orch.). Epoca romantic─â ├«l folose╚Öte mai mult ├«n desf─â╚Öur─ârile simf. Impresionismul fr. ├«i confer─â o nou─â dimensiune, explor├ónd resursele de mister ale registrului (I, 1) grav (solo din Preludiu la dup─â-amiaza unui faun de Debussy), de asemenea ├«n lucr─âri de Ravel. ├Än muzica rom├óneasc─â, contemporan─â, f. ├«╚Öi g─âse╚Öte aplicarea ├«n lucr─âri solistice c├ót ╚Öi pentru forma╚Ťii camerale* ╚Öi simf. concertante (Concert pt. f. ╚Öi orch. de Anatol Vieru, Concert pt. f. ╚Öi orch. de Liviu Glodeanu). Abrev. ├«n partitur─â: fl.
flaut basset v. flaut drept.
flaut cu plisc v. flaut drept.
flaut discant v. flaut drept.
flaut drept (it. flauto diritto, flauto verticale, flauto dolce; germ. Blockfl├Âte; fr. fl├╗te ├á bec; engl. vertical flute, recorder; dup─â denumirea germ. din sec. 15: Dolzfl├Âte), instrument aerofon, labial popular ├«n sec. 15-17. La cap─âtul de sus al instr. se afl─â un dispozitiv care ├«ndreapt─â suflul spre deschiz─âtura interioar─â a tubului, prev─âzut cu 6 orificii pe partea anterioar─â ╚Öi una pe cea posterioar─â. F. au fost confec╚Ťionate ├«n 21 de m─ârimi. Cel mai mic, denumit flajeolet (2) ╚Öi tipurile mai mari, f. discant ╚Öi f. basset erau dintre cele mai utilizate. Tipurile grave dispuneau de o clap─â de ├«nchidere pentru orificiul cel mai grav. Ast─âzi exist─â tendin╚Ťa de a re├«nvia aceste instr. Echiv. germ.: Schnabelfl├Âte (ÔÇ×flaut cu pliscÔÇŁ).
flaut mic (it. flauto piccolo), instrument de suflat din lemn, face parte din familia flautului*. Este de dimensiuni mai mici dec├ót acesta, emi╚Ť├ónd sunetele cele mai acute ├«n cadrul instr. de suflat ╚Öi chiar ├«n cadrul ├«ntregii orch. simf. Ca ╚Öi fl. este construit dup─â mecanica sistemului Boehm. Are o ├«ntindere de trei octave (re2-do5), continu├ónd ├«n acut ambitusul (1) fl. Timbrul* foarte acut ╚Öi strident ├«l fac mai rar folosit ├«n orch. simf. ├Än orch. apare doar ├«nlocuind unul din fl., pe timp scurt, la indica╚Ťia muta in* piccolo. Maurice Ravel ├«i ├«ncredin╚Ťeaz─â totu╚Öi tema* principal─â a primei p─âr╚Ťi din Concertul pentru pian ╚Öi orch., eviden╚Ťiind sonoritatea sa strident─â, aproape metalic─â. F. este folosit frecvent ├«n fanfare (6). F. se scrie ├«n partitur─â pe un portativ deasupra fl. prim not├óndu-se ├«n cheia* sol cu o octav─â* mai jos de cum se aude, ceea ce ├«i confer─â ╚Öi denumirea de ottavino. Sin. ├«nv.: piculin─â; picol─â.
a c├ónta la flautul cu gu╚Ö─â/ la taragot expr. a practica fela╚Ťia.
flaut, flauturi s. n. gur─â.
flaut cu gușă expr. (vulg.) penis.
flautul fermecat expr. (er., glum.) penis.

Flaut dex online | sinonim

Flaut definitie

Intrare: flaut
flaut substantiv neutru
flaut
flaut