flaușat definitie

2 intrări

14 definiții pentru flaușat

flaușa vt [At: MDA ms / Pzi:ez / E: flauș] A da unei țesături aspect scămos.
flaușat1 sns [At: MDA ms / E: flaușa] Flaușare.
flaușat2, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ați, ~e / E: flaușa] (D. țesături) 1 Păros. 2 Scămoșat din fabricație.
FLAUȘÁT, -Ă, flaușați, -te, adj. (Despre țesături, obiecte de îmbrăcăminte etc.) Care are aspect pufos, care este scămoșat. – Cf. germ. Flausch.
*flaușát (fla-u-) adj. m., pl. flaușáți; f. flaușátă, pl. flaușáte
flaușá vb., ind. prez. 1 sg. flaușéz
FLAUȘÁT adj. v. pufos.
FLAUȘÁT, -Ă adj. (Despre țesături) Păros, scămoșat. [< flaușa].
FLAUȘÁ vb. tr. a face ca o țesătură să fie scămoșată. (< flauș)
A FLAUȘÁ ~éz tranz. (țesături de lână) A supune unei prelucrări speciale, dând un aspect pufos și moale; a scămoșa. /Din flauș
flaușát, -ă adj. (text.) (Despre țesături) Scămoșat, păros ◊ „Vânzătorii recomandă cumpărătoarelor un nou model de palton pentru femei, confecționat din stofă puțin flaușată.Sc. 11 XI 64 p. 1 (din flaușa; M. Gheorghiu în LR 2/68 p. 106; DN3)
flaușa, flaușez v. t. (adol.) a flata, a măguli, a linguși.
purice flaușat expr. om sărac / nevoiaș.
țăran flaușat expr. (adol., peior.) (om) ipocrit, fățarnic.

flaușat dex

Intrare: flaușa
flaușa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: flaușat
flaușat adjectiv