flancat definitie

2 intrări

14 definiții pentru flancat

flanca vt [At: DICȚ. / Pzi: ~nchez / E: fr flanquer] 1 A apăra flancul unei unități militare. 2 (Mil) A ataca dintr-o parte. 3 (Fig) A însoți pe cineva (pentru a-l păzi). 4 (D. un grup de clădiri) A mărgini de o parte și de alta.
flancat1 sn [At: C. PETRESCU, V. 37 / Pl: (rar) ~uri / E: flanca] 1-4 Flancare (1-4).
flancat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: flanca] 1 (Mil) Așezat în flancuri (1). 2 (Mil) Apărat din flancuri (1). 3 (Mil) Atacat dintr-o parte. 4 (D. oameni) Însoțit2. 5 (Aht; d. un masiv pătrat) Care are fața armată cu o coloană.
FLANCÁ, flanchez, vb. I. Tranz. 1. A apăra, a sprijini, a proteja flancul unei unități militare; a ataca dintr-o parte. ♦ Fig. A însoți pe cineva (pentru a-l păzi). 2. (Despre un grup de clădiri) A mărgini de o parte și de alta. – Din fr. flanquer.
FLANCÁ, flanchez, vb. I. Tranz. 1. A apăra, a sprijini, a proteja flancul unei unități militare; a ataca dintr-o parte. ♦ Fig. A însoți pe cineva (pentru a-l păzi). 2. (Despre un grup de clădiri) A mărgini de o parte și de alta. – Din fr. flanquer.
FLANCÁ, flanchez, vb. I. Tranz. (Mil.; franțuzism) A apăra, a sprijini, a proteja flancul unei unități. Vom face aci un post înaintat, Un post ascuns pentru flancat. CAMIL PETRESCU, V. 37. ♦ Fig. A însoți pe cineva (pentru a-l apăra).
flancá (a ~) vb., ind. prez. 3 flancheáză
flancá vb., ind. prez. 1 sg. flanchéz, 3 sg. și pl. flancheáză
FLANCÁ vb. I. tr. 1. A apăra, a susține din flanc. ♦ (Fig.) A însoți pe cineva (pentru a-l păzi). 2. (Despre un grup de clădiri) A mărgini lateral, a mărgini de o parte și de alta. [< fr. flanquer].
FLANCÁT, -Ă adj. (Arhit.; despre un masiv pătrat) Care are fața armată cu o coloană. [< flanca].
FLANCÁ vb. tr. 1. a apăra, a susține din flanc. ◊ (fig.) a însoți pe cineva (pentru a-l păzi). ◊ a trage asupra flancului unei (sub)unități dintr-o direcție perpendiculară pe direcția sa de acțiune. 2. (despre un grup de clădiri) a mărgini lateral. (< fr. flanquer)
FLANCÁT, -Ă adj. 1. (arhit.; despre un masiv pătrat) care are fața armată cu o coloană. 2. (herald.; despre unele mobile) paralele cu laturile scutului. (< flanca)
A FLANCA ~chéz tranz. 1) (unități militare) A apăra din flanc. 2) fig. (persoane) A însoți, mergând alături. 3) (clădiri, monumente etc.) A mărgini din flancuri. /<fr. flanguer
*flanchéz, a -cá v. tr. (fr. flanquer). Arm. Apăr pin fortificațiunĭ așezate în față saŭ pe flancurĭ: a flanca o redută. Sprijin, susțin din coaste orĭ din dos. – Și flăncuĭesc (după rus.).

flancat dex

Intrare: flanca
flanca verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: flancat
flancat substantiv neutru adjectiv