Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru flancare

flanca vt [At: DIC╚Ü. / Pzi: ~nchez / E: fr flanquer] 1 A ap─âra flancul unei unit─â╚Ťi militare. 2 (Mil) A ataca dintr-o parte. 3 (Fig) A ├«nso╚Ťi pe cineva (pentru a-l p─âzi). 4 (D. un grup de cl─âdiri) A m─ârgini de o parte ╚Öi de alta.
flancare sf [At: DIC╚Ü. / Pl: ~c─âri / E: flanca] 1 Ap─ârare a flancului unei unit─â╚Ťi militare ╚śi: flancat1 (1). 2 (Mil) Atacare dintr-o parte ╚śi: flancat1 (2). 3 (Mil) ├Äncadrare pe flancuri (1) ╚śi: flancat1 (3). 4 (Fig) ├Änso╚Ťire a cuiva (pentru a-l proteja) ╚śi: flancat1 (4).
FLANC├ü, flanchez, vb. I. Tranz. 1. A ap─âra, a sprijini, a proteja flancul unei unit─â╚Ťi militare; a ataca dintr-o parte. ÔÖŽ Fig. A ├«nso╚Ťi pe cineva (pentru a-l p─âzi). 2. (Despre un grup de cl─âdiri) A m─ârgini de o parte ╚Öi de alta. ÔÇô Din fr. flanquer.
FLANC├üRE, flanc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a flanca ╚Öi rezultatul ei; ├«ncadrare pe flancuri. ÔÇô V. flanca.
FLANC├ü, flanchez, vb. I. Tranz. 1. A ap─âra, a sprijini, a proteja flancul unei unit─â╚Ťi militare; a ataca dintr-o parte. ÔÖŽ Fig. A ├«nso╚Ťi pe cineva (pentru a-l p─âzi). 2. (Despre un grup de cl─âdiri) A m─ârgini de o parte ╚Öi de alta. ÔÇô Din fr. flanquer.
FLANC├üRE, flanc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a flanca ╚Öi rezultatul ei; ├«ncadrare pe flancuri. ÔÇô V. flanca.
FLANC├ü, flanchez, vb. I. Tranz. (Mil.; fran╚Ťuzism) A ap─âra, a sprijini, a proteja flancul unei unit─â╚Ťi. Vom face aci un post ├«naintat, Un post ascuns pentru flancat. CAMIL PETRESCU, V. 37. ÔÖŽ Fig. A ├«nso╚Ťi pe cineva (pentru a-l ap─âra).
FLANC├üRE, flanc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a flanca.
flancá (a ~) vb., ind. prez. 3 flancheáză
flancáre s. f., g.-d. art. flancắrii; pl. flancắri
flanc├í vb., ind. prez. 1 sg. flanch├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. flanche├íz─â
flancáre s. f., g.-d. art. flancării; pl. flancări
FLANC├ü vb. I. tr. 1. A ap─âra, a sus╚Ťine din flanc. ÔÖŽ (Fig.) A ├«nso╚Ťi pe cineva (pentru a-l p─âzi). 2. (Despre un grup de cl─âdiri) A m─ârgini lateral, a m─ârgini de o parte ╚Öi de alta. [< fr. flanquer].
FLANC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a flanca ╚Öi rezultatul ei; ├«ncadrare pe flancuri. [< flanca].
FLANC├ü vb. tr. 1. a ap─âra, a sus╚Ťine din flanc. ÔŚŐ (fig.) a ├«nso╚Ťi pe cineva (pentru a-l p─âzi). ÔŚŐ a trage asupra flancului unei (sub)unit─â╚Ťi dintr-o direc╚Ťie perpendicular─â pe direc╚Ťia sa de ac╚Ťiune. 2. (despre un grup de cl─âdiri) a m─ârgini lateral. (< fr. flanquer)
A FLANCA ~ch├ęz tranz. 1) (unit─â╚Ťi militare) A ap─âra din flanc. 2) fig. (persoane) A ├«nso╚Ťi, merg├ónd al─âturi. 3) (cl─âdiri, monumente etc.) A m─ârgini din flancuri. /<fr. flanguer
*flanc├íre f. Ac╚Ťiunea de a flanca. Rezultatu e─ş.
*flanch├ęz, a -c├í v. tr. (fr. flanquer). Arm. Ap─âr pin fortifica╚Ťiun─ş a╚Öezate ├«n fa╚Ť─â sa┼ş pe flancur─ş: a flanca o redut─â. Sprijin, sus╚Ťin din coaste or─ş din dos. ÔÇô ╚śi fl─âncu─şesc (dup─â rus.).

Flancare dex online | sinonim

Flancare definitie

Intrare: flanca
flanca verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: flancare
flancare substantiv feminin