Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru flanc

flanc2 sn vz flan
flanc1 sn [At: MAIORESCU, D. II, 106 / Pl: ~uri / E: fr flanc] 1 Extremitatea din st├ónga sau din dreapta a unei forma╚Ťii sau a unui dispozitiv de lupt─â. 2 (Mil; ├«la) De ~ Dintr-o parte. 3 (Mii; ├«lav) ├Än ~ (c├óte unul) Unul ├«n spatele altuia. 4 (Atm) Partea lateral─â a peretelui abdominal, cuprins─â ├«ntre ultima coast─â ╚Öi ╚Öold. 5 Por╚Ťiunea lateral─â a peretelui abdominal la animale. 6 (Teh) Por╚Ťiunea lateral─â a unui filet, a unui dinte de angrenaj etc. 7 Foaie de carton special, folosit─â ├«n poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matri╚Ťelor de stereotipie. 8 Nume dat panourilor care servesc la alc─âtuirea decorurilor.
FLANC, flancuri, s. n. 1. Extremitatea din st├ónga sau din dreapta a unei forma╚Ťiuni sau a unui dispozitiv de lupt─â. ÔŚŐ Loc. adj. (Mil.) De flanc = dintr-o parte. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än flanc (c├óte unul) = unul ├«n spatele altuia. 2. Fiecare dintre cele dou─â p─âr╚Ťi laterale ale peretelui abdominal, cuprinse ├«ntre ultima coast─â ╚Öi ╚Öold. ÔÖŽ Fiecare dintre cele dou─â por╚Ťiuni laterale ale peretelui abdominal la animale. 3. Fiecare dintre cele dou─â por╚Ťiuni laterale ale unui filet, ale unui dinte de angrenaj etc. 4. Foaie de carton special, folosit─â ├«n poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matri╚Ťelor de stereotipie. 5. Nume dat panourilor care servesc la alc─âtuirea decorurilor. ÔÇô Din fr. flanc.
FLANC, flancuri, s. n. 1. Extremitatea din st├ónga sau din dreapta a unei forma╚Ťii sau a unui dispozitiv de lupt─â. ÔŚŐ Loc. adj. (Mil.) De flanc = dintr-o parte. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än flanc (c├óte unul) = unul ├«n spatele altuia. 2. Fiecare dintre cele dou─â p─âr╚Ťi laterale ale peretelui abdominal, cuprinse ├«ntre ultima coast─â ╚Öi ╚Öold. ÔÖŽ Fiecare dintre cele dou─â por╚Ťiuni laterale ale peretelui abdominal la animale. 3. Fiecare dintre cele dou─â por╚Ťiuni laterale ale unui filet, ale unui dinte de angrenaj etc. 4. Foaie de carton special, folosit─â ├«n poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matri╚Ťelor de stereotipie. 5. Nume dat panourilor care servesc la alc─âtuirea decorurilor. ÔÇô Din fr. flanc.
FLANC, flancuri, s. n. 1. Extremitatea lateral─â a unei forma╚Ťii sau a unui dispozitiv de lupt─â. T├«n─ârul din flancul r├«ndului meu s-a oprit. SAHIA, U.R.S.S. 64. La b─ât─âlia de la Mir─âsl─âu (1600, sept. 8), vedem pe Mihai a-╚Öi acoperi flancurile, a╚Öez├«ndu-╚Öi armata ├«ntre r├«ul Marus ╚Öi un deal. B─éLCESCU, O. I 29. ÔŚŐ Loc. adj. (Mil.) De flanc = dintr-o parte. Lovituri de flanc. Foc de flanc. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än flanc (c├«te unul) = unul ├«n spatele altuia. C├«nd sergentul... era un pic afumat, trimitea plutonul, ├«n flanc c├«te unul, s─â-i aduc─â ap─â. CAMILAR, N. I 375. Un r├«nd de tractoare merg ├«nspre r─âs─ârit, greoaie, cu aburi, ├«n╚Öirate ├«n flanc. SAHIA, U.R.S.S. 95. 2. (Tipogr.) Foaie de carton, de celuloid, de plumb sau de cear─â, folosit─â ├«n poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matri╚Ťelor de stereotipie ╚Öi de galvanoplastie.
flanc s. n., pl. fláncuri
flanc s. n., pl. fláncuri
FLANC s. (MIL.) aripă, capăt, coastă, margine, (înv.) corn, mânecă. (~ul drept al frontului.)
FLANC1 s.n. 1. Extremitate, parte lateral─â a unei forma╚Ťii, a unui dispozitiv de lupt─â; latur─â. ÔŚŐ De flanc = dintr-o parte; ├«n flanc (c├óte unul) = unul ├«n spatele altuia. 2. Carton special care serve╚Öte la confec╚Ťionarea, prin presare, a matri╚Ťelor de stereotipie. 3. (Teatru) Nume dat panourilor care servesc la alc─âtuirea decorurilor. 4. Partea lateral─â a unei cute de teren. 5. Fiecare dintre cele dou─â por╚Ťiuni laterale ale peretelui abdominal. [< fr. flanc].
FLANC2 s.n. v. flan.
FLANC s. n. 1. extremitate lateral─â a unei forma╚Ťii, a unui dispozitiv de lupt─â. ÔÖŽ din ~ = dintr-o parte; ├«n ~ (c├óte unul) = unul ├«n spatele altuia. 2. carton special care serve╚Öte la confec╚Ťionarea, prin presare, a matri╚Ťelor de stereotipie. 3. (teatru) nume dat panourilor care servesc la alc─âtuirea decorurilor. 4. por╚Ťiune lateral─â dintr-o cut─â de teren, ├«n care straturile ├«╚Öi men╚Ťin ├«nclinarea aproximativ constant─â. ÔŚŐ fiecare dintre p─âr╚Ťile laterale exterioare ale unei nave. 5. fiecare dintre cele dou─â por╚Ťiuni laterale ale peretelui abdominal. (< fr. flanc)
flanc (fl├íncuri), s. n. ÔÇô 1. Fiecare din cele dou─â p─âr╚Ťi laterale ale peretelui abdominal, cuprinse ├«ntre ultima coast─â ╚Öi ╚Öold. ÔÇô 2. Plac─â la matri╚Ťele de stereotipie. ÔÇô 3. P├«nz─â groas─â de ├«nt─ârit gulerele. Fr. flanc.
FLANC ~uri n. 1) mil. Fiecare dintre cele dou─â p─âr╚Ťi laterale ale unei forma╚Ťii sau ale unui dispozitiv de lupt─â. ~ ul st├óng. 2) poligr. Material special din care se fac matri╚Ťele de stereotipie. 3) teatru Panou folosit pentru confec╚Ťionarea decorurilor. 4) (la oameni ╚Öi la animale) Fiecare din cele dou─â p─âr╚Ťi laterale ale peretelui abdominal. /<fr. flanc
flanc n. coasta unei armate: f─âr─â flancuri la zid B─éLC.
*flanc n., pl.ur─ş (rus. flank, germ. flank, d. fr. flanc). Coasta une─ş trupe armate. Un fel de madapolom rar care se ├«ntrebuin╚Ťa la gulerele c─âm─â╚Öilor ca s─â le ╚Ťie ╚Ťepene. Flancu drept, aripa dreapt─â a une─ş armate.
FLANC s. (MIL.) aripă, capăt, coastă, margine, (înv.) corn, mînecă. (~ drept al frontului.)
a servi (pe cineva) la flanc expr. (intl.) a fura din buzunarele laterale ale cuiva.
flanc, flancuri s. n. (intl.) buzunar lateral.

Flanc dex online | sinonim

Flanc definitie

Intrare: flanc
flanc substantiv neutru