flanșă definitie

11 definiții pentru flanșă

flanșă sf [At: lOANOVICI, TEHN. / Pl: ~șe / E: ger Flansche] 1 Bordură la capătul unei piese, făcând sau nu corp comun cu piesa, care constituie organul de legătură, de obicei prin șuruburi, cu o altă piesă. 2 Piesă plată care servește la îmbinarea etanșă în prelungire sau de ramificație a unor piese, conducte etc.
FLÁNȘĂ, flanșe, s. f. 1. Bordură la capătul unei piese, făcând sau nu corp comun cu piesa, care constituie organul de legătură, de obicei prin șuruburi, cu o altă piesă. 2. Piesă plată care servește la îmbinarea etanșă în prelungire sau de ramificație a unor piese, conducte etc. – Din germ. Flansche.
FLÁNȘĂ, flanșe, s. f. 1. Bordură la capătul unei piese, făcând sau nu corp comun cu piesa, care constituie organul de legătură, de obicei prin șuruburi, cu o altă piesă. 2. Piesă plată care servește la îmbinarea etanșă în prelungire sau de ramificație a unor piese, conducte etc. – Din germ. Flansche.
FLÁNȘĂ, flanșe, s. f. Piesă plată care servește la îmbinarea de prelungire sau de ramificație a diferite piese, conducte etc. Îmbinarea țevilor se poate face prin sudură, prin manșoane și prin flanșe.
flánșă s. f., art. flánșa, g.-d. art. flánșei; pl. flánșe
flánșă s. f., art. flánșa, g.-d. art. flánșei; pl. flánșe
FLÁNȘĂ s. v. bridă.
FLÁNȘĂ s.f. Piesă de legătură, folosită, de obicei în perechi, la îmbinarea a diferite piese, conducte etc. [< germ. Flansch].
FLANȘĂ s. f. 1. element de asamblare în formă de placă, folosit în perechi, la îmbinarea a diferite piese, conducte etc. 2. bordură la capătul unei piese, organ de legătură, prin șuruburi, cu altă piesă. (< germ. Flansche)
FLÁNȘĂ ~e f. Piesă plată care servește la îmbinarea etanșă a altor piese. /<germ. Flansche
FLANȘĂ s. (TEHN.) bridă. (~ pentru solidarizarea unor piese.)

flanșă dex

Intrare: flanșă
flanșă substantiv feminin