flamură definitie

12 definiții pentru flamură

flamură sf [At: ALECSANDRI, P. II, 87 / Pl: ~ri, (iuz) ~re / E: ngr φλάμπουρον] Steag. 2 Pavilion triunghiular purtând culorile naționale sau emblema marinei unei țări, folosit pe navele de război. 3 Pavilion triunghiular folosit în codul internațional de semnale pentru semnalizarea cifrelor.
FLÁMURĂ, flamuri, s. f. 1. Steag, drapel. ♦ Pavilion triunghiular purtând culorile naționale sau emblema marinei unei țări, folosit pe navele de război. 2. Pavilion triunghiular folosit în codul internațional de semnale pentru semnalizarea cifrelor. – Din ngr. flámmuron.
FLÁMURĂ, flamuri, s. f. 1. Steag, drapel. ♦ Pavilion triunghiular purtând culorile naționale sau emblema marinei unei țări, folosit pe navele de război. 2. Pavilion triunghiular folosit în codul internațional de semnale pentru semnalizarea cifrelor. – Din ngr. flámburon.
FLÁMURĂ, flamuri, s. f. (Mai ales în poezie) Drapel, steag, steguleț. Că și eu trimite-voi Ce-i mai mîndru pe la noi: Oastea mea cu flamurile, Codrul și cu ramurile. EMINESCU, O. I 149. Catarguri poleite cu lungi flamuri ușurele. ALECSANDRI, P. III 87.
flámură s. f., g.-d. art. flámurii; pl. flámuri
flámură s. f., g.-d. art. flámurii; pl. flámuri
FLÁMURĂ s. v. drapel, steag, stindard.
flámură (flámuri), s. f. – Steag, drapel. – Mr. flambură. Ngr. φλάμμουρος, cf. ngr. φλάμπουρος, de unde mr. (Meyer 107; Meyer, Neugr. St., III, 69; Gáldi 191), cf. alb. fljambur. După Pușcariu 623, direct din lat. flammula, cf. REW 3353, dar nu este cuvînt popular; greșeala a fost îndreptată în DAR.
FLÁMURĂ ~i f. 1) Bucată de material textil atașată la un suport, purtând culorile și emblemele unei națiuni, ale unui stat, ale unei unități militare sau ale unei organizații și servind ca semn distinctiv sau simbol al acestora; steag; drapel; stindard. 2) Steag mic de formă triunghiulară reprezentând emblema marinei unui stat sau semnul distinctiv al unui stat. 3) Steag mic folosit pentru semnalizare; fanion. /< ngr. flammuron
flamură f. steag mai mic: în zadar flamura verde o ridică ’n spre oaste EM. [Lat. FLAMMULA].
flámură f., pl. ĭ (după formă, ar putea veni d. lat. flammula, steguleț de cavalerie [dim. d. flamma, flacără], ca ramură d. rámula; dar fiind-că nu e cuv. popular, vine maĭ degrabă d. mgr. flámmuron și -ion, ngr. flámburon, de unde și mrom. flámbură. V. flacără). Steguleț lung și îngust (cum aŭ corăbiile în vîrfu mareluĭ catarg).
flamură s. v. DRAPEL. STEAG. STINDARD.

flamură dex

Intrare: flamură
flamură substantiv feminin