Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru flambaj

flambaj sn [At: HERESCU, N. 77 / Pl: ~e / E: flambage] 1 Flambare (1). 2 ├Äncovoiere a unui corp ├«n form─â de bar─â supus ac╚Ťiunii unor sarcini exterioare, c├ónd efortul atinge o anumit─â valoare critic─â ╚śi: flambare (2).
FLAMB├üJ, flambaje, s. n. 1. Flambare. 2. ├Äncovoiere a unui corp ├«n form─â de bar─â supus ac╚Ťiunii unor sarcini exterioare, c├ónd efortul atinge o anumit─â valoare critic─â. ÔÇô Din fr. flambage.
FLAMB├üJ, flambaje, s. n. 1. Flambare. 2. ├Äncovoiere a unui corp ├«n form─â de bar─â supus ac╚Ťiunii unor sarcini exterioare, c├ónd efortul atinge o anumit─â valoare critic─â. ÔÇô Din fr. flambage.
FLAMB├üJ1, flambaje, s. n. Ac╚Ťiunea de a flamba1.
FLAMB├üJ2, flambaje, s. n. Ac╚Ťiunea de a flamba2. Verificarea st├«lpilor la flambaj.
flambáj s. n., pl. flambáje
flambáj s. n., pl. flambáje
FLAMB├üJ s.n. ├Äncovoiere a unei bare, a unei ╚Ťevi sau a unei pl─âci supuse ac╚Ťiunii unor sarcini exterioare; flambare. [< fr. flambage].
FLAMB├üJ s. n. ├«ncovoiere a unei bare, a unei ╚Ťevi sau a unei pl─âci supuse ac╚Ťiunii unor sarcini exterioare. (< fr. flambage)
FLAMB├üJ ~e n. tehn. Opera╚Ťie de ├«ndoire a unui corp solid (╚Ťevi, bare, pl─âci etc.) prin metode speciale. /<fr. flambage
FLAMB├üJ (< fr.) s. n. Pierderea brusc─â a formei de echilibru stabil a unui corp (bar─â, ╚Ťeav─â etc.) sub ac╚Ťiunea unor solicit─âri exterioare de compresiune, c├ónd eforturile axiale ating o anumit─â valoare critic─â. ÔŚŐ Lungime de f. = distan╚Ťa dintre dou─â puncte succesive de inflexiune a fibrei medii deformate, considerat─â ca fiind prelungit─â la infinit.

Flambaj dex online | sinonim

Flambaj definitie

Intrare: flambaj
flambaj substantiv neutru