Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

32 defini╚Ťii pentru flamand

flamand2 sm [At: MACEDONSKI, O. I, 161 / Pl: ~nzi / E: fr flamant] (Îvr) Flamingo.
flamand1, ~─â [At: NEGRUZZI, S. I, 98 / Pl: ~nzi, ~e / E: fr flamand] 1 smf Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Flandrei. 2-3 a Care apar╚Ťine Flandrei sau popula╚Ťiei ei. 4-5 a Privitor la Flandra sau la popula╚Ťia ei. 6 sf Limb─â germanic─â vorbit─â flamanzi (1).
fl─âm├ónd, ~─â [At: TETRAEV. (1574) 246 / Pl: ~nzi, ~e / E: ml *flammubundus] 1-2 smf, a (Om) c─âruia ├«i este foame ╚śi: ├«nfometat, famelic. 3 a (├Änv; fig) Amenin╚Ťat de foamete. 4 a Lacom. 5 a Dornic. 6 sm (Reg) Fl─âm├ónzare.
FLAM├üND, -─é, flamanzi, -de, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia Flandrei sau este originar─â de acolo. 2. Adj. Care apar╚Ťine Flandrei sau flamanzilor (1), privitor la Flandra ori la flamanzi. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limb─â germanic─â vorbit─â de flamanzi (1). ÔÇô Din fr. flamand.
FL─éMß║ĄND, -─é, fl─âm├ónzi, -de, adj. (Adesea substantivat) Care simte senza╚Ťia de foame, c─âruia ├«i este foame; ├«nfometat, famelic. ÔÇô Et. nec.
FLAM├üND, -─é, flamanzi, -de, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Flandrei. 2. Adj. Care apar╚Ťine Flandrei sau popula╚Ťiei ei, privitor la Flandra sau la popula╚Ťia ei. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limb─â germanic─â vorbit─â de flamanzi (1). ÔÇô Din fr. flamand.
FL─éMß║ĄND, -─é, fl─âm├ónzi, -de, adj. (Adesea substantivat) Care simte senza╚Ťia de foame, c─âruia ├«i este foame; ├«nfometat, famelic. ÔÇô Et. nec.
FLAM├üND1, -─é, flamanzi, -de, adj. Din Flandra, care apar╚Ťine Flandrei sau popula╚Ťiei ei. Limb─â flamand─â. Ôľş Rubens, cel mai mare pictor al ╚Öcoalei flamande. ODOBESCU, S. III 124.
FLAM├üND2, -─é, flamanzi, -de, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Flandrei.
FL─éM├Ä╠üND, -─é, fl─âm├«nzi, -de, adj. (├Än opozi╚Ťie cu s─âtul) Care simte senza╚Ťia de foame, c─âruia ├«i e foame. ├Ä╚Öi aduse aminte c─â feciorul ├«i vine de pe drum lung, c─â-i trudit ╚Öi mai ales fl─âm├«nd. SADOVEANU, B. 57. Fl─âm├«nd ╚Öi gol, f─âr-ad─âpost. CO╚śBUC, P. I 207. Lupului ├«i sc─âp─ârau ochii ╚Öi-i sf├«r├«ia g├«tlejul de fl─âm├«nd ce era. CREANG─é, P. 23. ÔŚŐ Fig. Eram un copilandru. Din codri vechi de brad Fl─âm├«nzii ochi rotindu-i, eu mistuiam p─âm├«ntul. EMINESCU, O. I 88. ÔŚŐ (Substantivat) S─âtulul nu crede fl─âm├«ndului. Fl─âm├«ndului p├«inea-i e ├«n g├«nd.
flamánd adj. m., s. m., pl. flamánzi; adj. f., s. f. flamándă, pl. flamánde
flamándă (idiom) s. f., g.-d. art. flamándei
fl─âmß║ąnd adj. m., pl. fl─âmß║ąnzi; f. fl─âmß║ąnd─â, pl. fl─âmß║ąnde
flamánd s. m., adj. m., pl. flamánzi; s. f. (persoană), f. sg. flamándă, g.-d. art. flamándei; pl. flamánde
flamándă (limba) s, f., g.-d. art. flamándei
flămând adj. m., pl. flămânzi; f. sg. flămândă, pl. flămânde
FLĂMÂND adj. flămânzit, înfometat, nemâncat, nesătul, (rar) înfomat, (reg.) fometos, (prin Transilv. și Ban.) sec. (E veșnic ~.)
Fl─âm├ónd Ôëá s─âtul, ├«mbuibat
FLAM├üND, -─é adj., s. m. f. (locuitor) din Flandra. ÔŚŐ (s. f.) grai al limbii olandeze vorbit ├«n nordul Belgiei. (< fr. flamand)
fl─âmß║ąnd (fl─âmß║ąnd─â), adj. Care simte senza╚Ťia de foame, ├«nfometat. ÔÇô Mr. fl─âmunt, megl. fl─âmund, istr. fl─âm─ânt. ÔÇô Lat. famelicus, cu l propagat (*flamelicus) sau expresiv, cf. 3415 ╚Öi ulterior disimulat *flamen(i)cus; consoana final─â ca ├«n st├«ng. ÔÇô Der. fl─âm├«nj├│s, adj. (fl─âm├ónd); fl─âm├ónj├║ne, s. f. (foame); fl─âm├ónz├íre, s. f. (Trans., de╚Öert, parte a corpului unui animal); fl─âm├ónz├ęnie, s. f. (starea unei persoane care poste╚Öte); fl─âm├ónz├ş, vb. (a-i fi foame; a provoca foamea); fl─âm├ónz├şc─â, s. f. (plant─â, Drama nemorosa); fl─âm├ónz├şl─â, s. m. (porecl─â dat─â persoanelor ve╚Önic fl─âm├ónde). ÔÇô [3419]
FL─éM├éND ~d─â (~zi, ~de) 1) ╚Öi substantival Care are senza╚Ťia de foame; c─âruia ├«i este foame. Animal ~. 2) fig. fam. Care este dornic de ceva. ~ de lucru. /Orig. nec.
flamand a. din Flandra: dialect flamand. ÔĽĹ m. locuitor de acolo.
flămând a. 1. care sufere de foame; 2. fig. lacom. [Cf. lat. FAMULENTUS].
Flămânda f. 1. sat și schit în jud. Argeș; 2. sat în jud. Vâlcea.
*flamánd, -ă s. și adj. Din Flandra; Olandez din Belgia.
fl─âm├«╠ünd, -─â adj. (lat. *famulentus [d. famis, foame], de unde sÔÇÖa f─âcut *flamuentus, *fl─âmu├«nd, apo─ş fl─âm├«nd; it. famulento). C─âru─şa ─ş-e foame. Fig. Doritor: fl─âm├«nd de glorie. ÔÇô Vech─ş ╚Öi flo-.
FLĂMÎND adj. flămînzit, înfometat, nemîncat, nesătul, (rar) înfomat, (reg.) fometos, (prin Transilv. și Ban.) sec. (E veșnic ~.)
FLAM├üND, -─é (< fr.) s. m., pl. adj. 1. S. m. pl. Popula╚Ťie germanic─â care locuie╚Öte ├«n Flandra (partea nordic─â a Belgiei). Mai tr─âiesc ├«n Fran╚Ťa ╚Öi ├«n Olanda. De religie cre╚Ötin─â (catolic─â). 2. Adj. Care apar╚Ťine Flandrei sau popula╚Ťiei ei, privitor la Flandra sau la popula╚Ťia ei. ÔŚŐ Art─â f. = arta care s-a dezvoltat p├ón─â ├«n sec. 16 pe teritoriul ╚Ü─ârilor de Jos ╚Öi din sec. 17 numai pe teritoriul actual al Belgiei. ├Än arhitectur─â, remarcabil crea╚Ťii au fost realizate ├«n stilul romanic, gotic, al Rena╚Öterii ╚Öi baroc. ├Än sculptur─â s-au impus, printr-un pronun╚Ťat sim╚Ť al monumentalului, Claus Sluter, Cornelis Floris, A. Quellinus ╚Ö.a. Pictura a cunoscut o excep╚Ťional─â ├«nflorire. ├Änc─â din sec. 15, arti╚Ötii flamanzi, dezvolt├ónd tehnica picturii ├«n ulei, au manifestat un viu interes pentru portretul individualizat ca ╚Öi pentru redarea c├ót mai concret─â a obiectelor (fra╚Ťii H. ╚Öi J. van Eyck, R. van der Weyden, H. Memling ╚Ö.a.). ├Än sec. 16, spiritul Rena╚Öterii a fost asociat cu elementele na╚Ťionale (Bosch, P. Brueghel cel B─âtr├ón, Matsys), contribuind la ├«nflorirea peisajului ╚Öi a portretului, reprezentarea vie╚Ťii zilnice a ╚Ť─âr─ânimii ╚Öi burgheziei constituind tematica predilect─â a arti╚Ötilor. ├Än sec. 17 s-a impus spiritul baroc al timpului, dar ╚Öi o tendin╚Ť─â de autentic─â inspira╚Ťie popular─â (Rubens, Jordaens, Van Dyck, Snyders, Teniers cel B─âtr├ón, Brouwer ╚Ö.a.). Dintre artele decorative, tapiseria (Bruxelles, Brugge) ocup─â un loc important. ÔŚŐ Limba f. = limb─â indo-european─â din ramura germanic─â; limba oficial─â ├«n Belgia, al─âturi de francez─â. Dup─â unii cercet─âtori este dialect sau variant─â a limbii olandeze. Mai este vorbit─â ├«n Olanda, Fran╚Ťa.
FLAM├üND─é s. f. (< fr. flamand): limb─â germanic─â desprins─â din vechea franconic─â de jos, subgrup─â a germanei de jos (Niederdeutsch), vorbit─â de flamanzi, locuitori ai regiunii Flandra din cadrul statului Belgia. Este una dintre cele dou─â limbi oficiale ale Belgiei (al─âturi de valon─â). Este foarte apropiat─â de olandez─â. Se vorbe╚Öte ╚Öi ├«n nord-vestul Fran╚Ťei. Lipsa unor documente ├«nainte de secolul al XII-lea n-a permis cercet─âtorilor descoperirea tr─âs─âturilor vechii f. ╚Öi a influen╚Ťelor str─âine suferite de ea, cu excep╚Ťia unor urme l─âsate de limba saxonilor, frizonilor ╚Öi francilor. F. s-a impus treptat ╚Öi ├«n scris, dar este concurat─â puternic de valona francez─â, preferat─â de p─âturile intelectuale ale Belgiei.
FL─éM├ÄND adj. subst. 1. ÔÇô (Mo╚Ť). 2. -a, Ion (Ard I 271) ╚Öi s.; Fl├óm├«nze╚Öti s. (Sd XVI),
a fi mai fl─âm├ónd cu ochii dec├ót cu burta expr. a fi dornic de cunoa╚Ötere / de ├«nv─â╚Ť─âtur─â.
flămând ca un lup expr. a fi foarte flămând.

Flamand dex online | sinonim

Flamand definitie

Intrare: flamand (adj.)
flamand adjectiv
Intrare: flămând
flămând adjectiv
Intrare: Flămând
Flămând
Intrare: flamand (s.m.)
flamand substantiv masculin