Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru flajeolet

flajeolet sn vz flajolet
FLAJEOLÉT s. n. v. flajolet.
FLAJOL├ëT, flajolete, s. n. 1. Mic instrument de suflat, de lemn sau de metal, asem─ân─âtor cu flautul, folosit ├«n orchestre ╚Öi ├«n fanfare. 2. Sunet armonic produs de instrumentele cu coarde, prin atingere foarte u╚Öoar─â a coardei cu degetul ├«n anumite puncte precise (la jum─âtate, la o treime, la un sfert etc.). [Pl. ╚Öi: (m.) flajole╚Ťi. ÔÇô Var.: flajeol├ęt s. n.] ÔÇô Din fr. flageolet.
FLAJEOLÉT s. n. v. flajolet.
FLAJEOL├ëT, flajeolete, s. n. 1. Instrument muzical de lemn sau de metal, asem─ân─âtor cu flautul ╚Öi folosit ├«n orchestre ╚Öi fanfare. 2. Sunet armonios produs la vioar─â sau la alto, printr-o ap─âsare u╚Öoar─â a coardei. ÔÇô Pronun╚Ťat: -je-o-. - Variant─â: flageol├ęt─â s. f.
FLAJEOLÉT s.n. 1. Instrument muzical asemănător cu flautul. 2. Sunet de vioară sau de violă produs prin apăsarea coardei cu degetul aproape de căluș. [Pron. -je-o-, var. flageolet s.n. / cf. fr. flageolet, it. flagioletto, germ. Flageolett].
FLAJEOL├ëT ~e n. 1) Instrument muzical de suflat const├ónd dintr-un tub lung ╚Öi sub╚Ťire, prev─âzut cu orificii (sau cu clape), av├ónd ambu╚Öur─â lateral─â. 2) Sunet produs la instrumentele cu coarde printr-un anumit procedeu. /<fr. flageolet
flageolet (flajeolet) (< fr. flageolet) 1. Termen folosit pentru sunetele armonice* ob╚Ťinute la instrumentele cu coarde*, fie prin u╚Öoara atingere a punctelor care ├«mpart coarda ├«n dou─â, trei sau mai multe por╚Ťiuni (f. naturale, care se noteaz─â cu O), fie prin folosirea a dou─â degete ÔÇô primul ap─âsat pe coard─â, cre├ónd un pr─âgu╚Ö artificial, al doilea ating├ónd u╚Öor coarda, la o distan╚Ť─â de cvint─â*, de cvart─â, de ter╚Ť─â* mare ╚Öi de ter╚Ť─â mic─â (f. artificiale, notate pentru sunetul ap─âsat cu note obi╚Önuite iar pentru cel atins cu note rombice goale, precum ╚Öi cu cifrele corespunz─âtoare degetelor folosite; v. digita╚Ťie). La harf─â*, prin atingerea mijlocului coardei, se ob╚Ťine octava*. F. se folosesc ├«n compozi╚Ťie pentru a se ob╚Ťine sunete cristaline, diafane ╚Öi pentru l─ârgirea ambitusului (1) instr. respectiv. ├Än piesele de virtuozitate, se folosesc ╚Öi duble f., imit├ónd dou─â flaute* (ex. lucr─ârile lui Paganini: Concertele, Dansul vr─âjitoarelor etc.). La instr. de suflat se ob╚Ťin sunete asem─ân─âtoare f., prin sporirea presiunii ├«n coloana de aer, ca urmare a unui suflu sporit (germ. ├╝berblasen); sunt sunetele armonice, care ├«n locul sunetului fundamental, rezult─â din vibrarea numai a unei jum─ât─â╚Ťi a coloanei de aer (octava) sau a unei treimi a acesteia (duodecima*). Fl. ob╚Ťine, de ex., mai multe dintre armonicele superioare, ├«n timp ce cl. pe cele de cvint─â (duodecim─â). V. Blasquinte. Sin.: alliquote (1). 2. Flaut drept*. 3. Mic registru (II, 1) de org─â* (2ÔÇÖ ╚Öi 1ÔÇÖ).

Flajeolet dex online | sinonim

Flajeolet definitie

Intrare: flajeolet (pl. -╚Ťi)
flajeolet pl. -╚Ťi
Intrare: flajeolet (pl. -e)
flajeolet pl. -e