flaimoc definitie

9 definiții pentru flaimoc

flaimoc sm [At: BIBICESCU, P. P. 188 / V: ~muc / Pl: ~oci / E: nct] (Pop) 1 Prostănac. 2 Nătărău.
FLAIMÓC, flaimoci, s. m. (Pop.) Prostănac, neghiob, nătărău. – Et. nec.
FLAIMÓC, flaimoci, s. m. (Pop.) Prostănac, neghiob, nătărău. – Et. nec.
FLAIMÓC, flaimoci, s. m. (Rar, popular) Prostănac, neghiob, nătărău. Flaimoc Șede la foc Și-și uscă obielele, Usca-mi-l-ar relele! BIBICESCU, P. P. 188.
flaimóc (pop.) (flai-) s. m., pl. flaimóci
flaimóc s. m. (sil. flai-), pl. flaimóci
FLAIMÚC adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
flaimúc s. m. Om prost, neghiob, nerod. – Origine necunoscută. Cuvântul a fost popularizat de Alecsandri, prin intermediul unui personaj numit Flaimuc (Șeineanu, Semasiol., 172). Numele poate veni de la vreo comedie germană din vremea aceea; în compunerea lui s-ar putea recunoaște germ. frei mucken „a bârfi neîngrădit”. Nu este posibilă interpretarea lui Scriban, care pleacă de la germ. verflucher „blestemat” (cf. Iordan, BF, VII, 261). – [3418]
flaimóc (flaimúc), flaimoci, s.m. (pop. și fam.) Nătărău, neghiob, prostănac, nătăfleț.

flaimoc dex

Intrare: flaimoc
flaimoc