Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru flaimoc

flaimoc sm [At: BIBICESCU, P. P. 188 / V: ~muc / Pl: ~oci / E: nct] (Pop) 1 Prost─ânac. 2 N─ât─âr─âu.
FLAIM├ôC, flaimoci, s. m. (Pop.) Prost─ânac, neghiob, n─ât─âr─âu. ÔÇô Et. nec.
FLAIM├ôC, flaimoci, s. m. (Pop.) Prost─ânac, neghiob, n─ât─âr─âu. ÔÇô Et. nec.
FLAIM├ôC, flaimoci, s. m. (Rar, popular) Prost─ânac, neghiob, n─ât─âr─âu. Flaimoc ╚śede la foc ╚śi-╚Öi usc─â obielele, Usca-mi-l-ar relele! BIBICESCU, P. P. 188.
flaim├│c (pop.) (flai-) s. m., pl. flaim├│ci
flaim├│c s. m. (sil. flai-), pl. flaim├│ci
FLAIM├ÜC adj., s. v. bleg, n─ât─âfle╚Ť, n─ât─âr─âu, n─ât├óng, neghiob, nerod, netot, prost, prost─ânac, stupid, tont, tont─âl─âu.
flaim├║c s. m. Om prost, neghiob, nerod. ÔÇô Origine necunoscut─â. Cuv├óntul a fost popularizat de Alecsandri, prin intermediul unui personaj numit Flaimuc (╚śeineanu, Semasiol., 172). Numele poate veni de la vreo comedie german─â din vremea aceea; ├«n compunerea lui s-ar putea recunoa╚Öte germ. frei mucken ÔÇ×a b├órfi ne├«ngr─âditÔÇŁ. Nu este posibil─â interpretarea lui Scriban, care pleac─â de la germ. verflucher ÔÇ×blestematÔÇŁ (cf. Iordan, BF, VII, 261). ÔÇô [3418]
flaim├│c (flaim├║c), flaimoci, s.m. (pop. ╚Öi fam.) N─ât─âr─âu, neghiob, prost─ânac, n─ât─âfle╚Ť.

Flaimoc dex online | sinonim

Flaimoc definitie