flagranță definitie

8 definiții pentru flagranță

flagranță sf [At: DEX / Pl: ~țe / E: fr flagrance] Evidență a unui fapt.
FLAGRÁNȚĂ s. f. (Livr.) Caracterul a ceea ce este flagrant; evidență, fapt incontestabil. – Din fr. flagrance.
FLAGRÁNȚĂ s. f. Caracterul a ceea ce este flagrant; evidență, fapt incontestabil. – Din fr. flagrance.
flagránță (evidență) (livr.) (fla-gran-) s. f., g.-d. art. flagránței
flagránță s. f. (sil. -gran-), g.-d. art. flagránței
FLAGRÁNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este flagrant; evidență, incontestabilitate. [< fr. flagrance].
FLAGRÁNȚĂ s. f. caracterul a ceea ce este flagrant; fapt incontestabil. (< fr. flagrance)
FLAGRÁNȚĂ f. 1) Caracter flagrant. 2) Fapt incontestabil prin evidența sa. /<fr. flagrance

flagranță dex

Intrare: flagranță
flagranță substantiv feminin
  • silabisire: -gran-