Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru flagelare

flagela vt [At: DA ms / Pzi: ~lez / E: fr flageller, lat flagellare] 1 A bate tare cu biciul, cu vergelele etc. ╚śi: a biciui. 2 (Fig) A critica cu asprime verbal sau ├«n scris. 3 (Fig) A satiriza.
flagelare sf [At: CONTEMP, S. II, 1949, nr. 164, 2/5 / Pl: ~l─âri / E: flagela] 1 Biciuire. 2 Pedeaps─â aplicat─â ├«n Antichitate ╚Öi ├«n Evul Mediu ╚śi: flagela╚Ťie (1). 3 Practic─â ritual─â ascetic─â ├«n diverse religii ╚śi: flagela╚Ťie (2).
FLAGEL├ü, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui. ÔÖŽ Fig. A critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau ├«n scris. ÔÇô Din fr. flageller, lat. flagellare.
FLAGEL├üRE, flagel─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a flagela ╚Öi rezultatul ei; biciuire. ÔÖŽ Pedeaps─â aplicat─â ├«n Antichitate ╚Öi ├«n Evul Mediu; practic─â ritual─â ascetic─â ├«n diverse religii; flagela╚Ťie. ÔÇô V. flagela.
FLAGEL├ü, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui. ÔÖŽ A critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau ├«n scris. ÔÇô Din fr. flageller, lat. flagellare.
FLAGEL├üRE, flagel─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a flagela ╚Öi rezultatul ei; biciuire. ÔÖŽ Pedeaps─â aplicat─â ├«n antichitate ╚Öi ├«n evul mediu; practic─â ritual─â ascetic─â ├«n diverse religii; flagela╚Ťie. ÔÇô V. flagela.
FLAGEL├ü, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare (cu biciul, cu vergile etc.), a biciui. ÔÖŽ Fig. A biciui cu vorba sau cu scrisul.
FLAGEL├üRE, flagel─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a flagela; biciuire.
flagelá (a ~) vb., ind. prez. 3 flageleáză
flageláre s. f., g.-d. art. flagelắrii; pl. flagelắri
flagel├í vb., ind. prez. 1 sg. flagel├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. flagele├íz─â
flageláre s. f., g.-d. art. flagelării, pl. flagelări
FLAGELÁ vb. a (se) biciui.
FLAGEL├üRE s. biciuire, flagela╚Ťie. (~ unui fanatic religios.)
FLAGEL├ü vb. I. tr. A biciui (├«n public). ÔÖŽ A supune la b─ât─âi, la lovituri de bici. 2. (Fig.) A biciui, a ataca (prin vorb─â, prin scris). [< lat., it. flagellare, cf. fr. flageller].
FLAGEL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a flagela ╚Öi rezultatul ei; flagela╚Ťie. [< flagela].
FLAGELÁ vb. tr. 1. a biciui (în public). 2. (fig.) a ataca prin vorbă, prin scris; a veșteji, a înfiera. (< fr. flageller, lat. flagellare)
A FLAGEL├ü ~├ęz tranz. 1) A bate cu flagelul. 2) fig. A supune unei critici aspre; a biciui. /<fr. flageller
A SE FLAGEL├ü m─â ~├ęz intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe t─âioase (cu cineva). /<fr. flageller
FLAGELÁRE ~ări f. 1) v. A FLAGELA și A SE FLAGELA. 2) (în evul mediu și în antichitate) Pedeapsă practicată sub formă de ritual religios. /v. a flagela
flagelà v. 1. a lovi cu biciul sau nuiaua; 2. fig. a mustra aspru.
*flagela╚Ťi├║ne f. (lat. flagell├ítio, -├│nis). Bic─şuire. Pedeaps─â pe care ╚Ö─ş-o aplica┼ş o sect─â de nebun─ş fanatic─ş care se bic─şu─şa┼ş ├«n public ├«n sec. XIII ╚Öi XIV. Fig. Mustrare aspr─â. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre
*flagel├ęz v. tr. (lat. flagellare). Bic─şu─şesc. Fig. Mustru cu asprime.
FLAGELA vb. a (se) biciui.
FLAGELARE s. biciuire, flagela╚Ťie. (~ unui fanatic religios.)

Flagelare dex online | sinonim

Flagelare definitie

Intrare: flagela
flagela verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: flagelare
flagelare substantiv feminin