Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru flagela

flagela vt [At: DA ms / Pzi: ~lez / E: fr flageller, lat flagellare] 1 A bate tare cu biciul, cu vergelele etc. ╚śi: a biciui. 2 (Fig) A critica cu asprime verbal sau ├«n scris. 3 (Fig) A satiriza.
FLAGEL├ü, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui. ÔÖŽ Fig. A critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau ├«n scris. ÔÇô Din fr. flageller, lat. flagellare.
FLAGEL├ü, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui. ÔÖŽ A critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau ├«n scris. ÔÇô Din fr. flageller, lat. flagellare.
FLAGEL├ü, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare (cu biciul, cu vergile etc.), a biciui. ÔÖŽ Fig. A biciui cu vorba sau cu scrisul.
flagelá (a ~) vb., ind. prez. 3 flageleáză
flagel├í vb., ind. prez. 1 sg. flagel├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. flagele├íz─â
FLAGELÁ vb. a (se) biciui.
FLAGEL├ü vb. I. tr. A biciui (├«n public). ÔÖŽ A supune la b─ât─âi, la lovituri de bici. 2. (Fig.) A biciui, a ataca (prin vorb─â, prin scris). [< lat., it. flagellare, cf. fr. flageller].
FLAGELÁ vb. tr. 1. a biciui (în public). 2. (fig.) a ataca prin vorbă, prin scris; a veșteji, a înfiera. (< fr. flageller, lat. flagellare)
A FLAGEL├ü ~├ęz tranz. 1) A bate cu flagelul. 2) fig. A supune unei critici aspre; a biciui. /<fr. flageller
A SE FLAGEL├ü m─â ~├ęz intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe t─âioase (cu cineva). /<fr. flageller
flagelà v. 1. a lovi cu biciul sau nuiaua; 2. fig. a mustra aspru.
*flagel├ęz v. tr. (lat. flagellare). Bic─şu─şesc. Fig. Mustru cu asprime.
FLAGELA vb. a (se) biciui.

Flagela dex online | sinonim

Flagela definitie

Intrare: flagela
flagela verb grupa I conjugarea a II-a