flagel definitie

17 definiții pentru flagel

flagel [At: MAIORESCU, D. IV, 482 / Pl: (1-4) ~uri, ~e sn, (5-6) ~i sm / E: lat flagellum] 1 sn (Rar) Bici. 2 sn (Rar) Mănunchi de nuiele folosit pentru flagelări. 3 sn (Fig) Calamitate. 4 sn (Fig; spc) Epidemie. 5 sm (Blg) Filament mobil protoplasmatic la unele protozoare și la spermatozoizi care servește ca organ de locomoție. 6 sm (Bot) Excrescență care ia naștere din tulpină și se extinde la suprafața pământului, dând frunze și rădăcini și înflorind abia în al doilea an.
FLAGÉL, (1, 2) flageluri, s. n., (3, 4) flageli, s. m. 1. S. n. (Rar) Bici; mănunchi de nuiele folosit pentru flagelări. 2. S. n. Fig. Calamitate, dezastru; spec. boală, epidemie, molimă. 3. S. m. Filament mobil protoplasmatic la unele protozoare și la spermatozoizi care servește ca organ de locomoție. 4. S. m. Excrescență care ia naștere din tulpină și se extinde la suprafața pământului, dând frunze și rădăcini și înflorind abia în al doilea an. [Pl. și: (n.) flagele] – Din lat. flagellum.
FLAGÉL, (1, 2) flageluri, s. n., (3, 4) flageli, s. m. 1. S. n. (Rar) Bici; mănunchi de nuiele folosit pentru flagelări. 2. S. n. Fig. Calamitate, dezastru; spec. boală, epidemie, molimă. 3. S. m. Filament mobil protoplasmatic la unele protozoare și la spermatozoizi care servește ca organ de locomoție. 4. S. m. Excrescență care ia naștere din tulpină și se extinde la suprafața pământului, dând frunze și rădăcini și înflorind abia în al doilea an. [Pl. și: flagele] – Din lat. flagellum.
FLAGÉL, flageluri, s. n. Calamitate, nenorocire (mare), boală, epidemie care bîntuie. Flagelul... înșală străjerii granițelor și n-are nevoie de pașaport ca să treacă prin toate vămile. ANGHEL, PR. 108. – Pl. și: flagele.
flagél1 (bot., zool.) s. m., pl. flagéli
flagél2 (bici, calamitate) s. n., pl. flagéluri
flagél (zool., bot.) s. m., pl. flagéli
flagél (bici, calamitate) s. n., pl. flagéluri
FLAGÉL s. v. dezastru.
FLAGÉL s.n. 1. (Rar) Bici; mănunchi de nuiele cu care era bătut cineva. 2. (Fig.) Nenorocire mare, dezastru, calamitate, molimă, boală. // s.m. 1. Prelungire protoplasmatică filamentoasă cu ajutorul căreia anumite celule (protozoare, spermatozoizi etc.) se mișcă într-un mediu lichid. 2. Excrescență care ia naștere din tulpină și se extinde la suprafața pământului, dând frunze și rădăcini și înflorind abia în al doilea an. [< lat., fr. flagellum].
FLAGÉL I. s. n. 1. (ant.) bici; mănunchi de nuiele cu care era bătut cineva. 2. (fig.) nenorocire mare, dezastru, calamitate, boală. II. s. m. 1. filament mobil, la unele protozoare și spermatozoizi, la unele celule ori gameți (la alge) ca organ de locomoție. 2. tulpină secundară, uneori floriferă. ◊ ramură filiformă (la briofite). (< fr. flagelle, lat. flagellum)
flagél (-le), s. n. – Dezastru, calamitate. Lat. flagellum (sec. XIX). – Der. (din fr.) flagela, vb.; flagelant, adj.
FLAGÉL2 ~i m. 1) Filament mobil care servește drept organ locomotor la unele protozoare și la spermatozoizi. 2) Excrescență care crește din tulpină și se întinde la suprafața solului. /<lat. flagellum
FLAGÉL1 ~uri n. 1) Vargă (sau mănunchi de vergi) folosită în trecut pentru aplicarea pedepselor corporale. 2) Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; prăpăd; dezastru; calamitate. /<lat. flagellum
flagel n. 1. biciu cu patru curele împletite (cu cari Romanii își băteau sclavii): flagelul cumplit și nodoros AL.; 2. fig. ce-i funest și groaznic: Atila, flagelul lui D-zeu.
*flagél n., pl. e (lat. flagellum, dimin. d. flagrum, bicĭ, d. flagrare, a arde. V. flacără). Calamitate, pacoste: cĭuma e un flagel. Flagelu luĭ Dumnezeŭ, bicĭu, mînia luĭ Dumnezeŭ (cum era Atila).
FLAGEL s. calamitate, catastrofă, dezastru, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mînie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plagă. (Un adevărat ~ s-a abătut asupra lor.)

flagel dex

Intrare: flagel (pl. -i)
flagel pl. -i substantiv masculin
Intrare: flagel (pl. -e)
flagel pl. -e substantiv neutru
Intrare: flagel (pl. -uri)
flagel pl. -uri