flașnetar sm [At: GHEREA, ST. CR. I, 199 / Pl: ~i / E: flașnetă + -ar] Muzicant ambulant care cântă din flașnetă.

FLAȘNETÁR, flașnetari, s. m. Muzicant ambulant care cântă din flașnetă. – Flașnetă + suf. -ar.

FLAȘNETÁR, flașnetari, s. m. Muzicant ambulant care cântă din flașnetă. – Flașnetă + suf. -ar.

FLAȘNETÁR, flașnetari, s. m. Muzicant ambulant care cîntă din flașnetă. Iată mai departe doi copii ai unui flașnetar italian. GHEREA, ST. CR. I 199. Era un agent propagandist rabiat, groaza cîrciumarilor... spaima birjarilor, lăutarilor, flașnetarilor. CARAGIALE, O. II 75.

flașnetár s. m., pl. flașnetári

flașnetár s. m., pl. flașnetári

FLAȘNETÁR s.m. Muzicant ambulant care cântă din flașnetă. [< flașnetă + -ar].

FLAȘNETÁR s. m. muzicant ambulant care cântă la flașnetă. (< flașnetă + -ar)

FLAȘNETÁR ~i m. Muzicant (ambulant) care cântă la flașnetă. /flașnetă + suf. ~ar

flașnetar m. cel ce cântă din flașnetă.

*flașnetár m. Cel care cîntă din flașnetă. Fig. Iron. Muzicant, literat orĭ om politic prost.

flașnetar, flașnetari s. m. (peior.) informator, denunțător.