flămânzit definitie

2 intrări

19 definiții pentru flămânzit

flămânzi [At: TETRAEV. (1574) 236 / Pzi: ~zesc / E: flămănd] 1 vt (Rar; îoc a sătura) A ține pe cineva nemâncat. 2 vi A fi flămând. 3 vi A suferi de foame.
flămânzit1 sns [At: MDA ms / E: flămânzi] Flămânzire.
flămânzit2, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. II, 119 / Pl: ~iți, ~e / E: flămânzi] Care nu a mâncat de multă vreme Și: înfometat, hămesit.
FLĂMÂNZÍ, flămânzesc, vb. IV. Intranz. A fi flămând, a sta multă vreme nemâncat, a răbda, a suferi de foame. ♦ Tranz. A ține pe cineva nemâncat. – Din flămând.
FLĂMÂNZÍT, -Ă, flămânziți, -te, adj. Care nu a mâncat de multă vreme; înfometat, hămesit (de foame). – V. flămânzi.
FLĂMÂNZÍ, flămânzesc, vb. IV. Intranz. A fi flămând, a sta multă vreme nemâncat, a răbda, a suferi de foame. ♦ Tranz. A ține pe cineva nemâncat. – Din flămând.
FLĂMÂNZÍT, -Ă, flămânziți, -te, adj. Care nu a mâncat de multă vreme; înfometat, hămesit (de foame). – V. flămânzi.
FLĂMÎNZÍ, flămînzesc, vb. IV. Intranz. A i se face (cuiva) foame, a deveni flămînd; a suferi de foame, a răbda de foame. Mergînd pe drum, au flămînzit grozav, încît nu mai știa ce să facă. Îi chiorăia mațele cumplit! SBIERA, P. 210. Mănînci pînă a nu fi flămînzit; bei pînă a nu fi însetoșat. ISPIRESCU, U. 25. Cîinele cînd flămînzește, Tot la oase-n vis gîndește. ♦ Tranz. (În opoziție cu a sătura) A face pe cineva să-i fie foame, a-l ține nemîncat, flămînd.
FLĂMÎNZÍT, -Ă, flămînziți, -te, adj. Care n-a mîncat de mai multă vreme; înfometat, hămesit. Ies în grabă, după pradă, uli și urșii flămînziți. ALECSANDRI, P. III 119.
flămânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flămânzésc, imperf. 3 sg. flămânzeá; conj. prez. 3 să flămânzeáscă
flămânzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flămânzésc, imperf. 3 sg. flămânzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. flămânzeáscă
FLĂMÂNZÍ vb. a înfometa. (A ~ pe cineva.)
FLĂMÂNZÍT adj. v. flămând.
A FLĂMÂNZÍ ~ésc 1. intranz. 1) A avea senzația de foame; a fi flămând. 2) A îndura foame. 2. tranz. A face să îndure foame; a ține nehrănit; a înfometa. /Din flămând
flămânzì v. a-i fi foame.
flămînzésc v. intr. Devin flămînd, mi se face foame. V. tr. (și înflămînzesc). Reduc la foame, la foamete.
FLĂMÎNZI vb. a înfometa. (A ~ pe cineva.)
FLĂMÎNZIT adj. flămînd, înfometat, nemîncat, nesătul, (rar) înfomat, (reg.) fometos, (prin Transilv. și Ban.) sec. (Om ~.)
FLĂMÂNZI, com. în jud. Botoșani; 11.954 loc. (1995). Filatură de bumbac; fabrică de brânzeturi. Aici a izbucnit, în febr. 1907, marea răscoală țărănească. Monument închinat răscoalei.

flămânzit dex

Intrare: flămânzi
flămânzi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: flămânzit
flămânzit adjectiv