flămânzare definitie

9 definiții pentru flămânzare

flămânzare sf [At: CALENDARIU (1814) 164 / Pl: ~zări / E: flămânzi (pll flămând) + -are) (Reg; la unele animale) Partea scobită a corpului cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului Și: (reg) flămând (6), deșert, bărdăhan.
FLĂMÂNZÁRE, flămânzări, s. f. (Reg.; la unele animale) Partea scobită a corpului cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului; deșert. – Flămânzi (pl. lui flămând) + suf. -are.
FLĂMÂNZÁRE, flămânzări, s. f. (Reg.; la unele animale) Partea scobită a corpului cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului; deșert. – Flămânzi (pl. lui flămând) + suf. -are.
FLĂMÎNZÁRE, flămînzări, s. f. (Regional) Parte a corpului animalelor care se află între pulpa piciorului dinapoi și coaste, formînd o adîncitură; deșert.
flămânzáre (reg.) s. f., g.-d. art. flămânzắrii; pl. flămânzắri
flămânzáre s. f., g.-d. art. flămânzării; pl. flămânzări
FLĂMÂNZÁRE s. v. deșert.
flămînzáre f., pl. ărĭ. Rar. Deșertu (adîncătura) pînteceluĭ la vite.
FLĂMÎNZARE s. (ANAT.) deșert, (pop.) bărdăhan, (prin Ban.) slabină. (~ la animalele rumegătoare.)

flămânzare dex

Intrare: flămânzare
flămânzare substantiv feminin