Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru flăcăuan

flăcăuan sm [At: CREANGĂ, A. 127 / P: ~că-uan / V: ~căoan, (nob) ~căian / Pl: ~i / E: flăcău + -an] 1-3 (Reg; șhp) Flăcăiandru (1-3).
FLĂCĂUÁN, flăcăuani, s. m. (Reg.) Flăcăiandru. [Pr.: -că-uan] – Flăcău + suf. -an.
FLĂCĂUÁN, flăcăuani, s. m. (Reg.) Flăcăiandru. [Pr.: -că-uan] – Flăcău + suf. -an.
FLĂCĂUÁN, flăcăuani, s. m. (Regional) Flăcăiandru. Sevastia, fată mare, era primul copil, după ea venea Negoiță, flăcăuan de vreo șaptesprezece ani. GALACTION, O. I 292. Ia vezi și tu de mămăligă, zise el, dînd ceaunul unuia dintre flăcăuani. HOGAȘ, M. N. 66. Avea, ca argați, doi flăcăuani. ȘEZ. II 45.
flăcăuán (reg.) s. m., pl. flăcăuáni
flăcăuán s. m. (sil. -că-uan), pl. flăcăuáni
FLĂCĂUÁN ~i m. Flăcău mai tânăr (luat în raport cu alți flăcăi). [Sil. flă-că-uan] /flăcău + suf. ~an
flăcăŭán m. Flăcăŭ maĭ dezvoltat, maĭ mare.

Flăcăuan dex online | sinonim

Flăcăuan definitie

Intrare: flăcăuan
flăcăuan substantiv masculin
  • silabisire: -că-uan