8 definiții pentru flăcăuan
flăcăuan sm [At: CREANGĂ, A. 127 / P: ~că-uan / V: ~căoan, (nob) ~căian / Pl: ~i / E: flăcău + -an] 1-3 (Reg; șhp) Flăcăiandru (1-3). FLĂCĂUÁN, flăcăuani,
s. m. (
Reg.) Flăcăiandru. [
Pr.: -că-uan] –
Flăcău +
suf. -an.
FLĂCĂUÁN, flăcăuani,
s. m. (
Reg.) Flăcăiandru. [
Pr.: -că-uan] –
Flăcău +
suf. -an.
FLĂCĂUÁN, flăcăuani,
s. m. (Regional) Flăcăiandru. Sevastia, fată mare, era primul copil, după ea venea Negoiță, flăcăuan de vreo șaptesprezece ani. GALACTION, O. I 292. Ia vezi și tu de mămăligă, zise el, dînd ceaunul unuia dintre flăcăuani. HOGAȘ, M. N. 66. Avea, ca argați, doi flăcăuani. ȘEZ. II 45.
flăcăuán (
reg.)
s. m.,
pl. flăcăuáni
flăcăuán s. m. (sil. -că-uan), pl. flăcăuáni FLĂCĂUÁN ~i m. Flăcău mai tânăr (luat în raport cu alți flăcăi). [Sil. flă-că-uan] /flăcău + suf. ~an flăcăŭán m. Flăcăŭ maĭ dezvoltat, maĭ mare.
Flăcăuan dex online | sinonim
Flăcăuan definitie
Intrare: flăcăuan
flăcăuan substantiv masculin