flăcăraie definitie

11 definiții pentru flăcăraie

flăcăraie sf [At: ODOBESCU, S. III, 212 / E: flacără + -aie] 1 Flacără mare Și: bâlbără, bâlboare, bâlbătaie, bobotaie, flăcărie, hopătaie, pălălaie, vâlvătaie, vâlvoare. 2 Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere și care apar uneori pe Pământ, mai ales deasupra locurilor mocirloase.
FLĂCĂRÁIE s. f. (Rar) 1. Flacără mare; vâlvătaie, pălălaie, flăcărie. 2. Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere și care apar uneori pe pământ, mai ales deasupra locurilor mocirloase. – Flacără + suf. -aie.
FLĂCĂRÁIE s. f. 1. Flacără mare; vâlvătaie, pălălaie, flăcărie. 2. Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere și care apar uneori pe pământ, mai ales deasupra locurilor mocirloase. – Flacără + suf. -aie.
FLĂCĂRÁIE, flăcăraie, s. f. 1. Flacără mare; vîlvătaie, pălălaie, bobotaie. Se apropie norul ca o flăcăraie. ISPIRESCU, L. 225. Descălecai la flăcăraia trosnitoare a brazilor. ODOBESCU, S. III 212. 2. Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere și care apar mai ales deasupra locurilor mocirloase. Flăcăraiele ce ies noaptea de pe fața unui gorgan. ODOBESCU, S. II 267.
flăcăráie (rar) s. f., art. flăcăráia, g.-d. art. flăcăráiei
flăcăráie s. f., art. flăcăráia, g.-d. art. flăcăráiei
FLĂCĂRÁIE s. v. vâlvătaie.
FLĂCĂRÁIE f. 1) Flacără mare. 2) la pl. Flăcări care apar uneori în locuri mlăștinoase prin arderea hidrogenului degajat de substanțele organice în descompunere. [Sil. -ra-ie] /flacără + suf. ~aie
flăcăraie f. 1. flacără mare; 2. pl. flacări ușoare cari se degajază noaptea din locurile mlăștinoase.
flăcăráĭe f. Mare flacără. V. pălălaĭe.
FLĂCĂRAIE s. pară, pălălaie, pîrjol, văpaie, vîlvătaie, vîlvoare, (rar) pălălaică, (pop.) bobot, bobotaie, (reg.) pălălăială, vîlvaie, vîlvăraie, (prin vestul Transilv.) babură, (Olt.) bălbălău. (O imensă ~ de la incendiu.)

flăcăraie dex

Intrare: flăcăraie
flăcăraie substantiv feminin