flăcăire definitie

2 intrări

8 definiții pentru flăcăire

flăcăi vi [At: SANDU, SĂM. II 716 / Pzi: ~esc / E: flăcău] (Reg) A trăi ca flăcău (neînsurat) Și: a burlăci, a feciori2 (2).
FLĂCĂÍ, flăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A trăi ca flăcău (neînsurat); a-și petrece tinerețea ca flăcău. – Din flăcău.
FLĂCĂÍ, flăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A trăi ca flăcău (neînsurat); a-și petrece tinerețea ca flăcău. – Din flăcău.
FLĂCĂÍ, flăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trăi ca flăcău (neînsurat), a-și petrece tinerețea ca flăcău. V. burlăci. Mitu lui Filică flăcăia mai mult singur decît în ceata celorlalți băieți. MIHALE, O. 134. Cînd era unchiu-meu... copilandru, Voinea sin Voinea flăcăia. STANCU, D. 46.
flăcăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flăcăiésc, imperf. 3 sg. flăcăiá; conj. prez. 3 să flăcăiáscă
flăcăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flăcăiésc, imperf. 3 sg. flăcăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. flăcăiáscă
A FLĂCĂÍ ~iésc intranz. 1) A fi flăcău. 2) A-și petrece anii de flăcău. 3) A trăi ca un flăcău. [Sil. -că-i] /Din flăcău
2) flăcăĭésc v. intr. Trăĭesc ca flăcăŭ.

flăcăire dex

Intrare: flăcăi
flăcăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: flăcăire
flăcăire infinitiv lung