fizioterapie definitie

11 definiții pentru fizioterapie

fizio- [At: DN3 / V: fisio~ / P: ~zi-o~ / E: fr physio-, it fisio-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 (Referitor la) natură. 2 (Referitor la) fizic. 3 (Din punct de vedere) fiziologic.
fizioterapie sf [At: LTR / P: ~zi-o~ / Pl: ~ii / E: fr physiotherapie] Metodă de tratament medical cu ajutorul agenților fizici (aer, lumină, apă, electricitate etc.).
FIZIOTERAPÍE s. f. Metodă de tratament medical cu ajutorul agenților fizici (aer, lumină, apă, electricitate etc.). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiothérapie.
FIZIOTERAPÍE s. f. Metodă de tratament medical cu ajutorul agenților fizici (aer, lumină, apă, electricitate etc.). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiothérapie.
FIZIOTERAPÍE s. f. Tratament medical cu ajutorul agenților fizici naturali (lumină, apă, căldură etc.). – Pronunțat: -zi-o-.
fizioterapíe (-zi-o-) s. f., art. fizioterapía, g.-d. fizioterapíi, art. fizioterapíei
fizioterapíe s. f. (sil. -zi-o-), art. fizioterapía, g.-d. fizioterapíi, art. fizioterapíei
FIZIOTERAPÍE s.f. Metodă de tratament medical făcut cu ajutorul agenților fizici naturali. [Gen. -iei. / < fr. physiothérapie, cf. gr. physis – natură, therapeia – tratament].
FIZIOTERAPÍE s. f. tratament medical cu ajutorul agenților fizici naturali. (< fr. physiothérapie)
FIZIOTERAPÍE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu metodele de tratare a bolilor cu ajutorul agenților fizici. [Art. fizioterapia; G.-D. fizioterapiei; Sil. -pi-e] /<fr. physiothérapie
FIZIO- „natură, cauze naturale, vital, fizic, fiziologic”. ◊ gr. physis „natură” > fr. physio-, germ. id., engl. id., it. fisio- > rom. fizio-. □ ~crat (v. -crat), s. m. și f., adept al fiziocrației; ~crație (v. -crație), s. f., doctrină economică burgheză care susține că munca agricolă ar constitui unica sursă de bogăție; ~gen (v. -gen1), adj., (despre boli) care este determinat de leziuni fizice; ~geneză (v. -geneză), s. f., dezvoltare a activităților vitale; sin. fiziogenie; ~genie (v. -genie1), s. f., fiziogeneză*; ~geografie (v. geo-, v. -grafie), s. f., studiu geografic al mișcărilor și variațiilor atmosferice, hidrologice etc., care au loc la suprafața pămîntului; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în fiziografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., știință care studiază caracteristicile exterioare ale globului terestru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în fiziologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază funcțiile organismului viu, animal sau vegetal; ~metrie (v. -metrie1), s. f., măsurare a capacității fiziologice a unor funcții organice, în vederea aprecierii dezvoltării fizice; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitatea trăsăturilor feței care determină expresia ei particulară; ~patie (v. -patie), s. f., tulburare fiziologică provocată de diverși factori fizici, chimici, mecanici, nutriționali, genetici etc.; ~patolog (v. pato-, v. -log), s. m. și f., specialist în fiziopatologie; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., 1. Ramură a medicinii care studiază fiziologia organismului în timpul unei boli. 2. Disciplină care se ocupă cu studiul mecanismelor de producere a bolilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., ramură a terapeuticii generale care folosește agenți fizici naturali ca apa, aerul, lumina și băile.

fizioterapie dex

Intrare: fizioterapie
fizioterapie