fiziologie definitie

13 definiții pentru fiziologie

fizio- [At: DN3 / V: fisio~ / P: ~zi-o~ / E: fr physio-, it fisio-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 (Referitor la) natură. 2 (Referitor la) fizic. 3 (Din punct de vedere) fiziologic.
fiziologie sf [At: GHEREA, ST. CR. I 53 / S și: (înv) fisi~ / P: ~zi-o~ / Pl: ~ii / E: fr physiologie] 1 Ramură a biologie care studiază funcțiile organismului viu (animal sau vegetal). 2 Manual care cuprinde elementele fundamentale ale fiziologiei (1).
FIZIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază funcțiile organismului viu (animal sau vegetal). ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologie.
FIZIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază funcțiile organismului viu (animal sau vegetal). ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologie.
FIZIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază funcțiile organelor și fenomenele vieții la animale și la vegetale. În lingvistica sovietică, concepția general acceptată consideră fonetica o ramură a lingvisticii, care se servește, ca de științe auxiliare, de fiziologie și acustică. L. ROM. 1953, nr. 3, 19. Anatomia și fiziologia, privind pe om ca pe una din verigile nesfîrșitului lanț al fenomenelor naturii, ajută dezvoltarea concepțiilor științifice, – materialist-dialectice, care ne descătușează de superstiții și misticism. ANATOMIA 6. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. ◊ Fig. Prologul cu care începe cartea... este un studiu psihologic și scrierea în totalitatea ei o fiziologie. GHICA, S. A. 80. – Pronunțat: -zi-o-.
fiziologíe (-zi-o-) s. f., art. fiziología, g.-d. fiziologíi, art. fiziologíei
fiziologíe s. f. (sil. -zi-o-), art. fiziología, g.-d. fiziologíi, art. fiziologíei
FIZIOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul funcțiilor organismului animal și vegetal. [Gen. -iei. / < fr. physiologie, cf. gr. physis – natură, logos – studiu].
FIZIOLOGÍE s. f. 1. știință care studiază funcțiile vitale ale organismului animal și vegetal. 2. specie literară care își propune observarea și studierea obiectivă a unui caracter (1), a unei situații semnificative. (< fr. physiologie)
FIZIOLOGÍE ~i f. 1) Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul proceselor ce au loc în organismele vii. ~a omului. ~a plantelor. 2) Totalitate a funcțiilor vitale din organism. [Art. fiziologia; G.-D. fiziologiei; Sil. -gi-e] /<fr. physiologie
fiziologie f. știința fenomenelor vieții, a funcțiunilor organelor la om și la vegetale.
*fiziologíe f. (vgr. physiología, d. phýsis, natură, și -logie). Știința care tratează despre vĭață și funcțiunile organice pin care se manifestă ĭa. Carte care cuprinde această știință. Fiziologia sunetelor, fonetica.
FIZIO- „natură, cauze naturale, vital, fizic, fiziologic”. ◊ gr. physis „natură” > fr. physio-, germ. id., engl. id., it. fisio- > rom. fizio-. □ ~crat (v. -crat), s. m. și f., adept al fiziocrației; ~crație (v. -crație), s. f., doctrină economică burgheză care susține că munca agricolă ar constitui unica sursă de bogăție; ~gen (v. -gen1), adj., (despre boli) care este determinat de leziuni fizice; ~geneză (v. -geneză), s. f., dezvoltare a activităților vitale; sin. fiziogenie; ~genie (v. -genie1), s. f., fiziogeneză*; ~geografie (v. geo-, v. -grafie), s. f., studiu geografic al mișcărilor și variațiilor atmosferice, hidrologice etc., care au loc la suprafața pămîntului; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în fiziografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., știință care studiază caracteristicile exterioare ale globului terestru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în fiziologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază funcțiile organismului viu, animal sau vegetal; ~metrie (v. -metrie1), s. f., măsurare a capacității fiziologice a unor funcții organice, în vederea aprecierii dezvoltării fizice; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitatea trăsăturilor feței care determină expresia ei particulară; ~patie (v. -patie), s. f., tulburare fiziologică provocată de diverși factori fizici, chimici, mecanici, nutriționali, genetici etc.; ~patolog (v. pato-, v. -log), s. m. și f., specialist în fiziopatologie; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., 1. Ramură a medicinii care studiază fiziologia organismului în timpul unei boli. 2. Disciplină care se ocupă cu studiul mecanismelor de producere a bolilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., ramură a terapeuticii generale care folosește agenți fizici naturali ca apa, aerul, lumina și băile.

fiziologie dex

Intrare: fiziologie
fiziologie substantiv feminin
  • silabisire: -zi-o-