fiziognomie definitie

4 definiții pentru fiziognomie

fiziognomie sf vz fizionomie
FIZIOGNOMÍE s.f. v. fizionomie.
*fiziognomíe și (ob.) -onomíe f. (fr. physionomie, d. vgr. physiognomía, din physignomonía, d. phýsis, natură, și gnómon, cunoscător). Aer, aspect, trăsăturĭ ale fețeĭ: fizionomie veselă. Expresiune, caracteru fețeĭ: acest om n’are fizionomie. Fig. Fie-care popor are fizionomia luĭ. – Vulg. figzonomie.
FIZIOGNOMONÍE (< fr., germ. physis „natură” + gnomon „știutor”) s. f. (Înv.) Disciplină, popularizată mai ales de poetul și oratorul elvețian J.K. Lavater (1741-1801), care determina caracterul oamenilor după fizionomia lor.

fiziognomie dex

Intrare: fiziognomie
fiziognomie