Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru fixitate

fixitate sf [At: MAIORESCU, D. I, 369 / Pl: ~t─â╚Ťi / E: fr fixit├ę] 1 Imobilitate. 2 Stabilitate.
FIXIT├üTE s. f. Starea, caracterul, ├«nsu╚Öirea a ceea ce este fix; nemi╚Öcare, neclintire; imobilitate; stabilitate. ÔÇô Din fr. fixit├ę.
FIXIT├üTE s. f. Starea, caracterul, ├«nsu╚Öirea a ceea ce este fix; nemi╚Öcare, neclintire; imobilitate; stabilitate. ÔÇô Din fr. fixit├ę.
FIXIT├üTE s. f. Starea, caracterul a tot ceea ce este fix; imobilitate, imuabilitate. Al╚Ťi pe╚Öti a╚Öteapt─â ├«ncremeni╚Ťi, paraliza╚Ťi, de╚Öi presimt parc─â, ├«n ├«ngrozitoarea lor fixitate, ce are s─â li se ├«nt├«mple. BOGZA, C. O. 303. Ochii ei pierdeau cu-ncetul fixitatea lor grozav─â. MACEDONSKI, O. I 87.
fixit├íte s. f., g.-d. art. fixitß║»╚Ťii
fixit├íte s. f., g.-d. art. fixit─â╚Ťii
FIXIT├üTE s. 1. v. imobilitate. 2. imobilitate, neclintire, nemi╚Öcare, stabilitate. (~ unor dune.) 3. imobilitate, ├«n╚Ťepeneal─â, rigiditate. (~ privirii.)
FIXIT├üTE s.f. Stare, caracter a tot ceea ce este fix; imobilitate, nemi╚Öcare, ├«n╚Ťepeneal─â, imuabilitate. [Cf. fr. fixit├ę].
FIXIT├üTE s. f. stare, caracter a ceea ce este fix; imobilitate, nemi╚Öcare. (< fr. fixit├ę)
FIXIT├üTE f. Caracter fix; stabilitate. /<fr. fixit├ę
fixitate f. caracterul lucrului fix.
*fixit├íte f. (d. fix; fr. fixit├ę). Calitatea de a fi fix: fixitatea priviri─ş. Chim. Proprietatea corpurilor care nu se volatilizeaz─â pin mijloacele ordinare. Fig. Starea lucrurilor care nu se schimb─â: fixitatea ideilor, opiniunilor.
FIXITATE s. 1. imobilitate, iner╚Ťie, neclintire, nemi╚Öcare, nemobilitate. (Stare de ~ a unui corp.) 2. imobilitate, neclintire, nemi╚Öcare, stabilitate. (~ unor dune.) 3. imobilitate, ├«n╚Ťepeneal─â, rigiditate. (~ privirii.)

Fixitate dex online | sinonim

Fixitate definitie