fixativ definitie

15 definiții pentru fixativ

fixativ, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr fixatif] 1 a (D. substanțe, soluții) Care fixează (6) Și: (rar) fixator (1). 2 sn Soluție incoloră de rășină cu eter, alcool sau benzină, cu care se acoperă desenele executate cu cărbune, creion sau pastel pentru a împiedica ștergerea. 3 sn (Fot) Fixator (2). 4 sn Soluție care contribuie la menținerea coafurii.
FIXATÍV, -Ă, fixativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe, soluții) Care fixează. 2. S. n. Soluție incoloră de rășină cu eter, alcool sau benzină, cu care se acoperă desenele executate cu cărbune, creion sau pastel pentru a le feri de ștergere. ♦ Fixator. ♦ Soluție care contribuie la menținerea coafurii. – Din fr. fixatif.
FIXATÍV, -Ă, fixativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe, soluții) Care fixează. 2. S. n. Soluție incoloră de rășină cu eter, alcool sau benzină, cu care se acoperă desenele executate cu cărbune, creion sau pastel pentru a le feri de ștergere. ♦ Fixator. ♦ Soluție care contribuie la menținerea coafurii. – Din fr. fixatif.
FIXATÍV, fixative, s. n. Soluție incoloră de rășină în eter, alcool sau benzină, care servește la acoperirea prin stropire a desenelor executate cu cărbune, creion sau alte materiale sfărîmicioase, pentru a le feri de ștergere.
fixatív1 adj. m., pl. fixatívi; f. fixatívă, pl. fixatíve
fixatív2 s. n., pl. fixatíve
fixatív adj. m., pl. fixatívi; f. sg. fixatívă, pl. fixatíve
fixatív s. n., pl. fixatíve
FIXATÍV s. v. fixator.
FIXATÍV s.n. 1. Soluție cu care se fixează pe hârtie desenele făcute în cărbune sau în creion, ferindu-le astfel de ștergere. 2. Soluție pentru păr care fixează forma coafurii. [< fr. fixatif].
FIXATÍV, -Ă I. adj. (despre soluții) care fixează. II. s. n. 1. soluție cu care se fixează pe hârtie desenele în cărbune sau în creion, ferindu-le astfel de ștergere. 2. soluție pentru păr care fixează forma coafurii. (< fr. fixatif)
FIXATÍV1 ~e n. Substanță sau soluție menită să contribuie la fixarea, menținerea sau conservarea unor lucruri (materiale fotografice, vopsea, desene, coafuri etc.). /<fr. fixatif
FIXATÍV2 ~ă ( ~i, ~e) Care are menirea de a fixa; care fixează. /<fr. fixatif
FIXATIV s. (FOTO) fixator.
lac-fixatív s. n. Soluție care, pulverizată pe păr, îl întărește ◊ „Se produc rujuri de buze, lac-fixativ pentru menținerea coafurii.” Sc. 24 II 63 p. 2 (din lac + fixativ)

fixativ dex

Intrare: fixativ
fixativ adjectiv substantiv neutru