fix definitie

24 definiții pentru fix

fix, ~ă [At: DUNĂREANU, R. 172 / Pl:. ficși, ~e / E: fr fixe, lat fixux] 1 a Care nu-și schimbă locul sau poziția Și: imobil, nemișcat, neclintit. 2 a (Ast; îs) Stele ~e Stele care par să-și păstreze aceeași poziție unele în raport cu celelalte. 3 a Care este solidar cu un element la care este atașat. 4 a Care rămâne oprit asupra unui anumit punct. 5 a Care nu variază Și: constant, invariabil, permanent, stabil. 6 a (Îs) Idee ~ă Idee care preocupă permanent pe cineva Și: fixație (3), obsesie. 7 a Care este determinat, stabilit în mod definitiv. 8 a (D. ore) Exact. 9 a (Chm; d. substanțe) Care nu se descompune. 10 a (Chm; d. corpuri) Care nu-și schimbă starea. 11 a Care se elimină greu. 12 av Nemișcat. 13 av Țintă. 14 av Direct.
FIX, -Ă, ficși, -xe, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu-și schimbă locul sau poziția; nemișcat, neclintit. ♦ Care este solidar cu un element la care se află atașat. Șurub fix. ♦ Care rămâne oprit asupra unui anumit punct. Privire fixă. ♦ Care nu se schimbă, nu variază; stabil. Preț fix. ◊ Idee fixă = idee care preocupă permanent pe cineva, care îl împiedică să se gândească la altceva; obsesie. 2. (Despre ore) Precis, exact. – Din fr. fixe, lat. fixus.
FIX, -Ă, ficși, -xe, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu-și schimbă locul sau poziția; nemișcat, neclintit. ♦ Care este solidar cu un element la care se află atașat. Șurub fix. ♦ Care rămâne oprit asupra unui anumit punct. Privire fixă. ♦ Care nu se schimbă, nu variază; stabil. Preț fix. ◊ Idee fixă = idee care preocupă permanent pe cineva, care îl împiedică să se gândească la altceva; obsesie. 2. (Despre ore) Precis, exact. – Din fr. fixe, lat. fixus.
FIX, -Ă, ficși, -xe, adj. 1. Care nu-și schimbă locul sau poziția, nemișcat, neclintit. Iar ochii nădejdii deschiși Privesc în beznă ficși. BENIUC, V. 124. Rămase fix, cu mîinile prinse de marginea băncii. SAHIA, N. 84. ♦ Care se află într-un raport vremelnic de stabilitate față de alte elemente. Prețuri fixe. Reguli fixe. ▭ Blocarea de capitaluri sub forma unor mijloace fixe, utilizate doar parțial, reduce rentabilitatea întreprinderilor capitaliste și împiedică procesul de reproducție normală. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 69. ◊ Expr. Idee fixă = idee care preocupă permanent pe cineva, care îl împiedică să se gîndească la altceva; marotă. ◊ (Adverbial; mai ales pe lîngă verbele «a se uita», «a privi») Am să mă uit... în ochii lui fix. SAHIA, N. 25. Se uita la mine lung, fix, cu ochii împăienjeniți, somnoroși. VLAHUȚĂ, O. A. 470. 2. (Despre oră) Precis. Trenul pleacă la ora 6 fix. ▭ La ceasuri fixe se ducea, la ceasuri fixe se înturna acasă. SADOVEANU, O. V 320.
fix adj. m., pl. ficși; f. fíxă, pl. fíxe
fix adj. m., pl. fícși; f. sg. fíxă, pl. fíxe
FIX adj., adv. 1. adj. imobil, neclintit, nemișcat, stabil, (rar) nemișcător, (pop.) nesmintit, (înv.) neclătit. (O instalație ~.) 2. adj. v. nemișcat. 3. adj. v. încremenit. 4. adj. v. stereotip. 5. adj. v. stabil. 6. adj. v. exact. 7. adv. v. exact.
Fix ≠ mobil
FIX, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Care nu se poate mișca sau muta; neclintit, nemișcat. 2. Neschimbat, care nu se schimbă, nu variază. 3. Care nu se descompune. ♦ Care se elimină greu. 4. Precis, exact. [< fr. fixe, cf. lat. fixus].
FIX, -Ă adj. 1. (și adv.) care nu se poate mișca sau muta; neclintit, nemișcat. 2. neschimbat, care nu se schimbă, nu variază. ♦ idee ~ă = ideea care preocupă permanent pe cineva; obsesie, fixație. 3. care nu se descompune. ◊ care se elimină greu. 4. precis, exact. (< fr. fixe, lat. fixus)
FIX ~ă (ficși, ~e) 1) și adverbial Care se află într-o pozitie sau într-un loc determinat; situat într-un loc sau într-o poziție care nu se schimbă; neclintit; nemișcat; imobil. 2) Care are valoare constantă; cu valoare constantă pentru un timp determinat; neschimbat; invariabil. Preț ~. /<fr. fixe, lat. fixus
fix a. 1. care nu-și schimbă locul: punct fix, stele fixe; 2. care nu variază: preț fix; idee fixă, de care mintea e necontenit obsedată.
*fix, -ă adj. (lat. fixus, part. d. figere. V. înfig, afix, prefix, sufix). Care stă loculuĭ: stea fixă. Determinat: termin fix. Invariabil: preț fix. Ideĭe fixă, la care te gîndeștĭ continuŭ, nu țĭ-o schimbĭ și cauțĭ s’o execuți. Chim. Corp fix, care nu se volatilizează, ca auru, cărbunele ș. a. Adv. În mod fix, precis, tocmaĭ: e amează fix, e treĭ fix (precis ora a treĭa), vino la treĭ fix.
FIX adj., adv. 1. adj. imobil, neclintit, nemișcat, stabil, (rar) nemișcător, (pop.) nesmintit, (înv.) neclătit. (O instalație ~.) 2. adj. imobil, neclintit, nemișcat, rigid, țeapăn, (pop.) vîrtos. (Crengile ~ ale copacilor.) 3. adj. imobil, încremenit, înlemnit, neclintit, nemișcat, pironit. (Cu ochii ~.) 4. adj. neschimbat, stereotip, stereotipic. (O formulă ~.) 5. adj. permanent, stabil, statornic. (O așezare ~.) 6. adj. exact, precis. (Ora ~.) 7. adv. exact, precis, punct, (fig.) matematic. (~ la orele 9.)
FIX, -Ă adj. (< fr. fixe, cf. lat. fixus): în sintagmele ordine fixă și topică fixă (v.).
a ateriza la punct fix expr. (er., glum.d. bărbați) a avea contact sexual
a pica la fix / la țanc expr. a pica / a veni la momentul potrivit / oportun.
a se pune la marele fix / la patru ace / la țol festiv expr. a se îmbrăca elegant.
fix, fixuri s. n. 1. idee fixă, fixație, manie. 2. (tox.) injecție intravenoasă cu un drog (de regulă, heroină).
înțolit la marele fix / la patru ace expr. (pop.) îmbrăcat elegant.
la fix expr. perfect, minunat; exact.
punct fix expr. (er., glum.) vulvă, vagin.
pus la marele fix / la patru ace expr. îmbrăcat elegant.
sărit de pe fix / de pe linie expr. v. sărit.

fix dex

Intrare: fix
fix adjectiv