Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 404983:

fituí, fituiésc, vb. IV (pop.) 1. a achita (o datorie). 2. (refl.) a se sfârși, a se termina, a se isprăvi. 3. a da gata (banii), a cheltui tot, a mânca banii.

Fituire dex online | sinonim

Fituire definitie