fisurat definitie

2 intrări

20 definiții pentru fisurat

fisura vtr [At: DEX / Pzi: ~rez / E: fr fissurer] 1-2 A (i se) produce fisuri.
fisurat2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: fisura] (D. corpuri solide) Care prezintă fisuri (1).
fisurat1 sns [At: MDA ms / E: fisura] (Rar) Fisurare.
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.
FISURÁT, -Ă, fisurați, -te, adj. (Despre corpuri solide) Care are fisuri. – V. fisura.
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.
FISURÁT, -Ă, fisurați, -te, adj. (Despre corpuri solide) Care are fisuri. – V. fisura.
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. A produce fisuri. ♦ Refl. A căpăta fisuri.
fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisurá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fisureáză
FISURÁ vb. v. sparge.
FISURÁT adj. v. spart.
FISURÁT s. v. spargere.
FISURÁ vb. I. tr., refl. A produce sau a căpăta fisuri. [< fr. fissurer].
FISURÁ vb. tr., refl. a produce, a căpăta fisuri. (< fr. fissurer)
A FISURÁ ~éz tranz. A face să se fisureze. /<fr. fissurer
A SE FISURA pers. 3 se ~eáză intranz. (despre corpuri solide) A plesni, formând fisuri; a căpăta fisuri. /<fr. fissurer
FISURA vb. a (se) ciobi, a (se) ciocni, a (se) crăpa, a plesni, a pocni, a (se) sparge. (Vasul s-a ~ de-a lungul.)
FISURAT adj. ciobit, ciocnit, crăpat, plesnit, spart. (Vas de lut ușor ~.)
FISURAT s. ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, fisurare, plesnire, plesnit, pocnire, spargere, spart. (~ unui vas.)

fisurat dex

Intrare: fisura
fisura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fisurat
fisurat adjectiv