Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru fisurare

fisura vtr [At: DEX / Pzi: ~rez / E: fr fissurer] 1-2 A (i se) produce fisuri.
fisurare sf [At: DEX / Pl: ~r─âri / E: fisura] Apari╚Ťie a unor fisuri (1) ├«ntr-un corp solid, sub ac╚Ťiunea a diver╚Öi factori ╚śi: (rar) fisurat1.
FISUR├ü, fisurez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A produce sau a c─âp─âta fisuri. ÔÇô Din fr. fissurer.
FISUR├üRE, fisur─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) fisura ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. fisura.
FISUR├ü, fisurez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A produce sau a c─âp─âta fisuri. ÔÇô Din fr. fissurer.
FISUR├üRE, fisur─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) fisura ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. fisura.
FISUR├ü, fisurez, vb. I. Tranz. A produce fisuri. ÔÖŽ Refl. A c─âp─âta fisuri.
fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisuráre s. f., g.-d. art. fisurắrii; pl. fisurắri
fisurá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fisureáză
fisuráre s. f., g.-d. art. fisurării; pl. fisurări
FISURÁ vb. v. sparge.
FISURÁRE s. v. spargere.
FISURÁ vb. I. tr., refl. A produce sau a căpăta fisuri. [< fr. fissurer].
FISUR├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) fisura ╚Öi rezultatul ei; fisur─â. [< fisura].
FISURÁ vb. tr., refl. a produce, a căpăta fisuri. (< fr. fissurer)
A FISUR├ü ~├ęz tranz. A face s─â se fisureze. /<fr. fissurer
A SE FISURA pers. 3 se ~eáză intranz. (despre corpuri solide) A plesni, formând fisuri; a căpăta fisuri. /<fr. fissurer
FISURA vb. a (se) ciobi, a (se) ciocni, a (se) cr─âpa, a plesni, a pocni, a (se) sparge. (Vasul s-a ~ de-a lungul.)
FISURARE s. ciobire, ciobit, ciocnire, cr─âpare, cr─âpat, fisurat, plesnire, plesnit, pocnire, spargere, spart. (~ a unui vas.)

Fisurare dex online | sinonim

Fisurare definitie

Intrare: fisura
fisura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fisurare
fisurare substantiv feminin