fisurare definitie

2 intrări

20 definiții pentru fisurare

fisura vtr [At: DEX / Pzi: ~rez / E: fr fissurer] 1-2 A (i se) produce fisuri.
fisurare sf [At: DEX / Pl: ~rări / E: fisura] Apariție a unor fisuri (1) într-un corp solid, sub acțiunea a diverși factori Și: (rar) fisurat1.
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.
FISURÁRE, fisurări, s. f. Acțiunea de a (se) fisura și rezultatul ei. – V. fisura.
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.
FISURÁRE, fisurări, s. f. Acțiunea de a (se) fisura și rezultatul ei. – V. fisura.
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. A produce fisuri. ♦ Refl. A căpăta fisuri.
fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisuráre s. f., g.-d. art. fisurắrii; pl. fisurắri
fisurá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fisureáză
fisuráre s. f., g.-d. art. fisurării; pl. fisurări
FISURÁ vb. v. sparge.
FISURÁRE s. v. spargere.
FISURÁ vb. I. tr., refl. A produce sau a căpăta fisuri. [< fr. fissurer].
FISURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) fisura și rezultatul ei; fisură. [< fisura].
FISURÁ vb. tr., refl. a produce, a căpăta fisuri. (< fr. fissurer)
A FISURÁ ~éz tranz. A face să se fisureze. /<fr. fissurer
A SE FISURA pers. 3 se ~eáză intranz. (despre corpuri solide) A plesni, formând fisuri; a căpăta fisuri. /<fr. fissurer
FISURA vb. a (se) ciobi, a (se) ciocni, a (se) crăpa, a plesni, a pocni, a (se) sparge. (Vasul s-a ~ de-a lungul.)
FISURARE s. ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, fisurat, plesnire, plesnit, pocnire, spargere, spart. (~ a unui vas.)

fisurare dex

Intrare: fisura
fisura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fisurare
fisurare substantiv feminin