Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru fisur─â

fisura vtr [At: DEX / Pzi: ~rez / E: fr fissurer] 1-2 A (i se) produce fisuri.
fisur─â sf [At: IOANOVICI, TEHN. 179 / Pl: ~ri / E: fr fissure, lat fissura] 1 Cr─âp─âtur─â ├«ngust─â la suprafa╚Ťa sau ├«n interiorul unui corp solid (metal, beton, aliaj, piatr─â, os etc.). 2 (Med; ├«s) ~ anal─â Ulcera╚Ťie superficial─â care apare ├«n pliurile anale.
FISUR├ü, fisurez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A produce sau a c─âp─âta fisuri. ÔÇô Din fr. fissurer.
FIS├ÜR─é, fisuri, s. f. 1. Discontinuitate de forma unei cr─âp─âturi mici, la suprafa╚Ťa sau ├«n interiorul unei piese, a unui material etc. provenit─â ├«n urma unei solicit─âri sau ├«n cursul elabor─ârii. 2. (Geol.) Cr─âp─âtur─â sau deschiz─âtur─â tabular─â ├«ntr-o roc─â, nedep─â╚Öind c├ó╚Ťiva metri l─â╚Ťime ╚Öi cu lungimea uneori de ordinul kilometrilor. 3. (Med.) ╚śan╚Ť ori cr─âp─âtur─â normal─â sau patologic─â pe suprafa╚Ťa unui organ. ÔÇô Din fr. fissure, lat. fissura.
FISUR├ü, fisurez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A produce sau a c─âp─âta fisuri. ÔÇô Din fr. fissurer.
FIS├ÜR─é, fisuri, s. f. Cr─âp─âtur─â ├«ngust─â, plesnitur─â la suprafa╚Ťa sau ├«n interiorul unui corp solid (metal, beton, aliaj, piatr─â, os etc.). ÔÇô Din fr. fissure, lat. fissura.
FISUR├ü, fisurez, vb. I. Tranz. A produce fisuri. ÔÖŽ Refl. A c─âp─âta fisuri.
FIS├ÜR─é, fisuri, s. f. Cr─âp─âtur─â ├«ngust─â, plesnitur─â ├«ntr-un corp solid (metal, beton, aliaj, piatr─â etc.). Pietrele de polizor care prezint─â fisuri nu pot fi ├«ntrebuin╚Ťate.
fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fis├║r─â s. f., g.-d. art. fis├║rii; pl. fis├║ri
fisurá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fisureáză
fis├║r─â s. f., g.-d. art. fis├║rii; pl. fis├║ri
FISURÁ vb. v. sparge.
FISÚRĂ s. v. spărtură.
FISURÁ vb. I. tr., refl. A produce sau a căpăta fisuri. [< fr. fissurer].
FISÚRĂ s.f. Crăpătură (îngustă), plesnitură (în metal, în beton, pe piele etc.). [Cf. fr. fissure, lat. fissura].
FISURÁ vb. tr., refl. a produce, a căpăta fisuri. (< fr. fissurer)
FISÚRĂ s. f. crăpătură, plesnitură (în rocă, beton, metal, piele etc.). (< fr. fissure, lat. fissura)
A FISUR├ü ~├ęz tranz. A face s─â se fisureze. /<fr. fissurer
A SE FISURA pers. 3 se ~eáză intranz. (despre corpuri solide) A plesni, formând fisuri; a căpăta fisuri. /<fr. fissurer
FIS├ÜR─é ~i f. Cr─âp─âtur─â pe suprafa╚Ťa sau ├«n interiorul unui corp, a unui organ sau material. [G.-D. fisurii] /<fr. fissure, lat. fissura
FISURA vb. a (se) ciobi, a (se) ciocni, a (se) cr─âpa, a plesni, a pocni, a (se) sparge. (Vasul s-a ~ de-a lungul.)
FISUR─é s. ciobitur─â, ciocnitur─â, cr─âp─âtur─â, plesnitur─â, sp─ârtur─â. (~ a unui vas.)
fisur─â, (engl.= fissure), discontinuitate (ruptur─â) ├«n masa rocilor, f─âr─â deplasarea relativ─â a pere╚Ťilor sau cu foarte mici deplas─âri pe o direc╚Ťie perpendicular─â sau paralel─â fa╚Ť─â de planul de fisurare.

Fisur─â dex online | sinonim

Fisur─â definitie

Intrare: fisur─â
fisur─â substantiv feminin
Intrare: fisura
fisura verb grupa I conjugarea a II-a