fistulă definitie

11 definiții pentru fistulă

fistulă sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 274/3 / Pl: ~le / E: fr fistule] (Med) 1 Canal supurativ accidental rămas în urma închiderii unui abces. 2 Canal făcut pe cale chirurgicală, care unește un organ intern cu exteriorul. 3 Ulcerație adâncă într-un țesut al organismului.
FÍSTULĂ, fistule, s. f. (Med.) Canal format accidental sau în urma unei operații, care comunică spre interior cu o glandă sau cu o cavitate naturală ori patologică și care drenează în afară secrețiile acestora; ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. – Din fr. fistule.
FÍSTULĂ, fistule, s. f. (Med.) Canal format accidental sau în urma unei operații, care comunică spre interior cu o glandă sau cu o cavitate naturală ori patologică și care drenează în afară secrețiile acestora; ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. – Din fr. fistule.
FÍSTULĂ, fistule, s. f. 1. Canal tubular accidental, care merge de la un proces supurativ spre piele sau spre mucoasă și se termină cu un orificiu. ♦ Canal artificial făcut pe cale chirurgicală și care duce de la organele interne spre exterior. Fistulă urinară. 2. Ulcerație adîncâ în țesuturile organismului. Fistulă dentară.
fístulă s. f., g.-d. art. fístulei; pl. fístule
fístulă s. f., g.-d. art. fístulei; pl. fístule
FÍSTULĂ s.f. 1. Canal supurativ accidental rămas în urma închiderii unui abces. ♦ Canal făcut pe cale chirurgicală, care unește un organ intern cu exteriorul. 2. Ulcerație adâncă în țesuturile organismului. [< lat. fistula, fr. fistule].
FÍSTULĂ s. f. 1. canal supurativ accidental în urma închiderii unui abces. ◊ canal făcut pe cale chirurgicală, care unește un organ intern cu exteriorul. 2. ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. (< fr. fistule, lat. fistula)
FÍSTULĂ ~e f. 1) Canal artificial, congenital sau patologic, prin care un organ comunică în mod anormal cu alt organ sau cu exteriorul și prin care se scurg secrețiile interne. 2) Ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. /<fr. fistule, lat. fustula
fistulă f. umflătură în formă de canal, îngustă la intrare și mai largă în fund: fistulă lacrimală.
*fístulă f., pl. e (lat. fistula, țeavă, fluĭer, probabil rudă cu vsl. piskŭ, fluĭer. V. pisc, piscoĭ, pișcoace). Med. Canal accidental care comunică cu o glandă saŭ c’o cavitate naturală și duce afară secrețiunile: fistulă lacrimală.

fistulă dex

Intrare: fistulă
fistulă substantiv feminin