fistic definitie

15 definiții pentru fistic

fistic [At: ALECSANDRI, T. 449 / V: fâstâc (Pl: fâstăchi), (înv 2) festec, fes~, feștec, vâstâc sn / Pl: (înv) ~ici sm, ~uri sn / E: tc fistic, ngr φιστίϰι] 1 sm Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2 sm Fruct al fisticului (1), cu sâmburele verde, uleios și, când e prăjit, plăcut la gust.
FISTÍC, (1) fistici, s. m., (2) s. n. 1. Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2. Fruct al fisticului (1), cu sâmburele verde, uleios și plăcut la gust. [Var.: (2) fâstấc s. m.] – Din tc. fıstıc, ngr. fistíki.
FISTÍC s. m. 1. Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2. Fruct al fisticului (l), cu sâmburele verde, uleios și plăcut la gust. [Var.: (2) fâstấc s. m.] – Din tc. fıstıc, ngr. fistíki.
FISTÍC1 s. m. Arbust cu flori verzi și cu fructe comestibile (Pistacia vera).
FISTÍC2, fisticuri, s. n. Fruct al arbustului cu același nume, cu sîmburele verde, uleios și plăcut la gust cînd e prăjit. Ciocolată cu fistic. ▭ Ceruse feciorului să-i aducă din înghețata cu fisticuri. CAMIL PETRESCU, O. II 108. – Variantă: fîstî́c, fîstîci (ALECSANDRI, T. 449), s. m.
fistíc1 (arbore) s. m., pl. fistíci
fistíc2 (fruct) s. n.
fistíc (arbore) s. m., pl. fistíci
fistíc (fruct) s. n., pl. fistícuri
fistíc (fistíci), s. m.1. Arbore din țările calde cu fructe conținînd sîmburi comestibili. – 2. (S. n.) fructul fisticului. – Var. (înv.) fîstîc. Tc. fistik, arab. fostuq, per. festuq (Șeineanu, II, 173; Lokotsch 620; Ronzevalle 124), cf. ngr. φυστίϰι, alb. festek (Meyer 100), lat. med. festechum, fr. fustet, sp. alfóncigo, port. fistico; cf. forma paralelă din per. pistaq, de unde ngr. πιστάϰη, lat. med. pistacia, fr. pistache, sp. pistacho, sl. pistikŭ. – Der. fistichiu, adj. (înv., verde gălbui; înv., extravagant), din tc. fistiki; fîstîci, vb. (a tulbura, a năuci, a zăpăci), probabil aluzie la culoarea palidă care caracterizează tulburarea, cf. sfecli; fîstîceală, s. f. (confuzie).
FISTÍC1 ~uri n. Fructul fisticului. Înghețată cu ~. /<turc. fistik, ngr. fistiki
FISTÍC2 ~ci m. Arbore exotic cu flori mici, de culoare verde-gălbuie, și cu fructe comestibile, bogate în ulei. /<turc. fistik, ngr. fistiki
arachidă f. plantă (numită obișnuit fistic) din familia leguminoaselor, cultivată la tropice pentru uleiul gras al fructului ei.
fistic, m. nucșoară lunguiață conținând un sâmbure verde plăcut la gust, rodul oleaginos al arbustului cu acelaș nume (Pistacia vera). [Mold. făstâc = turc. FYSTYK].
fistíc m. (turc. pers. fystyk, ngr. fistiki, vgr. pistáke, lat. pistácia, it. pistáccio, fr. pistache; vsl. pistikŭ). Vest. Un copăcel anacardiaceŭ originar din Persia (pistacia vera) care face niște fructe verzuĭ oleaginoase comestibile învălite în două găocĭ. Fructul acestuĭ copăcel (pl. ob. n. fisticurĭ). – În est fîstîc (numai m.).

fistic dex

Intrare: fistic (-i)
fistic -i substantiv masculin
Intrare: fistic (-uri)
fistic -uri substantiv neutru