firtă definitie

5 definiții pentru firtă

firtă sf [At: (a. 1766) URICARIUL II, 224 / V: (reg) hi~ / Pl: ~te / E: ger Viertel „sfert”] (Înv; Mol) 1 Unitate de măsură pentru suprafețe de teren agricol, egală cu a patra parte dintr-un pogon. 2 Bucată de teren agricol măsurând o firtă (1).
fírtă (-te), s. f. – Măsură de suprafață egală cu un sfert de pogon. Germ. Viertel „sfert” (DAR). Sec. XVIII, Mold. La aceeași sursă duc indirect fîrtai și fîrtal, s. n. (Trans., sfert, a patra parte), prin intermediul mag. fertály (DAR; Gáldi, Dict., 126), cf. cr. fertalj, sb. frtalj; și ferdelă, s. f. (măsură de capacitate egală cu 20 litri; cartier), în Trans., prin intermediul săs. fyrdel (Borcea 186).
FÍRTĂ ~e f. (în trecut) 1) Unitate de măsură a suprafeței (egală cu un sfert de pogon). 2) Suprafață de pământ de această mărime. /cf. germ. Viertel
firtă f. Mold. un sfert de pogon de vie: să ’mpărțim pământul în firte și bucăți NEGR. [Cf. nemț. VIERTEL].
fírtă f., pl. e (din răd. luĭ firtaĭ, firtac, sfert). Mold. Un sfert de pogon de vie (de ordinar o sută de butucĭ). Porțiunea de arătură pe care țăraniĭ o lucraŭ boĭeruluĭ. – Pop. hirtă și (nord) cirtă. V. cirtă.

firtă dex

Intrare: firtă
firtă substantiv feminin