firos², ~oasă a [At: DA / Pl: ~oși, ~oase / E: fire + -os] (Reg; d. oameni) Cu un caracter puternic.

firos¹, ~oasă a [At: SEVASTOS, N. 167 / Pl: ~oși, ~oase / E: fir + -os] (Rar) 1 Care conține (multe) fire (1) Cf ațos. 2 Cu aspect de fire (1).

firosi v vz irosi

FIRÓS, -OÁSĂ, firoși, -oase, adj. Care conține (multe) fire, cu aspect de fire. – Fir + suf. -os.

FIRÓS, -OÁSĂ, firoși, -oase, adj. (Rar) Care conține (multe) fire, cu aspect de fire. – Fir + suf. -os.

FIRÓS, -OÁSĂ, firoși, -oase, adj. (Rar) Cu (multe) fire (3). Busuioc verde firos, Rămîi, tată, sănătos. SEVASTOS, N. 167.

firós adj. m., pl. firóși; f. firoásă, pl. firoáse

firós adj. m., pl. firóși; f. sg. firoásă, pl. firoáse

FIRÓS ~oásă (~óși, ~oáse) rar 1) Care conține (multe) fire; cu (multe) fire. 2) Care are aspect de fire; asemănător cu firele. /fir + suf. ~os

firosí, firosésc, vb. IV (înv.) 1. (refl.; despre lichide) a se prelinge. 2. (fig.) a risipi, a irosi, a prăpădi.

firosì v. 1. a se prelinge (vorbind de lichide): picătura ce se firosește din vin; 2. fig. a risipi, a prăpădi în zadar: și-a firosit toată averea. [Gr. mod. PHYRAÍNO, a se consuma (prin mijlocirea aoristului)].

firós, -oásă adj. Compus din fire, fibros.

firosésc v. tr. (ngr. firéno [scris fyraino], aor. firesa, mă consum. V. sfirosesc). Consum, trec, risipesc, perd: se ducea la pădure s’aducă lemne, că taman le firosiserăm p’ale din curte. (VR. 1908, 12, 327). – În Mold. hirosesc: averile se hiroseaŭ dîndu-li-se cu picĭoru (Ghib.), și irosesc: șoariciĭ irosesc pînea. V. afierosesc.