firmuliță sf [At: JAR, E. 242 / Pl: ~țe / E: firmă + -uliță] 1-6 (Șhp) Firmă (2-4) (cam mică).

FIRMULÍȚĂ, firmulițe, s. f. Diminutiv al lui firmă. – Firmă + suf. -uliță.

FIRMULÍȚĂ, firmulițe, s. f. Diminutiv al lui firmă. – Firmă + suf. -uliță.

FIRMULÍȚĂ, firmulițe, s. f. Diminutiv (uneori cu sens peiorativ) al lui firmă. În toată această paragină, din loc în loc mai rămăseseră firmulițe: «Păstrați-vă rîndul!». CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 11/6.

firmulíță s. f., g.-d. art. firmulíței; pl. firmulíțe

firmulíță s. f., g.-d. art. firmulíței; pl. firmulíțe