ferm, ~ă a [At: GHICA, S. 448 / Pl: ~i, ~e / E: fr ferme] 1 a Plin de siguranță și de hotărâre Și: decis, hotărât, neclintit. 2 a (D. tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. 3 av În mod hotărât.

*ferm, -ă adj. (fr. ferme, d. lat. firmus; it. fermo. V. infirm). Statornic, hotărît, tare: caracter ferm, a rămînea ferm în hotărîrea ta. Adv. În mod ferm: a fi ferm convins. – Se poate zice și firm.

*firm, V. ferm.

FIRM lat. Firmus „tare” 1. Firmul Vărzova (AO VII 463) 2. Fermul (11 -13 C I 24); Fermă, M. buc.scc. 18. 3. + ie: Fermie, T., idem.