Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru firimitur─â

firimitur─â sf [At: NEGRUZZI, S. I, 253 / V: f─âr├óm─ât~, f─âr├óm~, firm─ât~, firm~ / Pl: ~ri / E: f─âr├óm─â + -─âtur─â (dup─â fir)] 1 Buc─â╚Ťic─â de p├óine, de obicei r─âmas─â dup─â ce se taie sau se rupe p├óinea. 2 (Pgn) Bucat─â foarte mic─â dintr-un aliment.
FIRIMIT├ÜR─é, firimituri, s. f. Buc─â╚Ťic─â de p├óine, de obicei r─âmas─â dup─â ce se taie sau se rupe p├óinea; p. gener. bucat─â foarte mic─â dintr-un aliment. [Var.: firmit├║r─â s. f.] ÔÇô F─âr├óm─â + suf. -─âtur─â (dup─â fir).
FIRMITÚRĂ s. f. v. firimitură.
FIRIMIT├ÜR─é, firimituri, s. f. Buc─â╚Ťic─â de p├óine, de obicei r─âmas─â dup─â ce se taie sau se rupe p├óinea; p. gener. bucat─â foarte mic─â dintr-un aliment. [Var.: firmit├║r─â s. f.] ÔÇô F─âr├óm─â + suf. -─âtur─â (dup─â fir).
FIRMITÚRĂ s. f. v. firimitură.
FIRIMIT├ÜR─é, firimituri, s. f. Buc─â╚Ťic─â foarte mic─â de p├«ine r─âmas─â dup─â ce se taie sau se rupe p├«inea; p. ext. buc─â╚Ťic─â foarte mic─â dintr-un aliment; f─âr├«m├ó. V. f─âr├«m─âtur─â. ├Äntinse bra╚Ťul, ar─ât├«nd un ogor ├«ngust ca o f─â╚Öie... Cum tr─âie╚Öte st─âp├«nul acelui ogor? Are pe d├«nsul o c─âma╚Ö─â ca lumea? Are la casa lui o firimitur─â de p├«ne? CAMILAR, TEM. 8. Mama, ├«ns─â, a ╚Ťinut s─â m─â conving─â, ├«n timp ce aduna firimiturile de pe mas─â, c─â nu se ├«nt├«mplase nimic deosebit. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 75. Furnicile str├«ng, economisesc ca b─âcanii, bob cu bob, firimitur─â cu firimitur─â. DELAVRANCEA, T. 62.
firimit├║r─â s. f., g.-d. art. firimit├║rii; pl. firimit├║ri
firimit├║r─â s. f., g.-d. art. firimit├║rii; pl. firimit├║ri
FIRIMITÚRĂ s. fărâmă, (reg.) fărâmătură, sfărâmă. (A adunat ~ile de pâine de pe masă.)
FIRIMIT├ÜR─é ~i f. Buc─â╚Ťic─â foarte mic─â de p├óine (sau din alt aliment). [G.-D. firimiturii] /f─âr├óm─â + suf. ~─âtur─â
f─ârm─ât├║r─â f., pl. ─ş. Buc─â╚Ťic─â care cade dintrÔÇÖo bucat─â ma─ş mare: f─ârm─âtur─ş de p├«ne. ÔÇô ╚śi sf-: sf─ârm─âtur─ş de zid. ╚śi f─âr─âm─âtur─â, f─âr├«m─âtur─â ╚Öi (vest) f─âr─âmitur─â, firimitur─â ╚Öi frimitur─â.
firimit├║r─â, V. f─ârm─âtur─â.
FIRIMITURĂ s. fărîmă, (reg.) fărîmătură, sfărîmă. (A adunat ~ile de pîine de pe masă.)

Firimitur─â dex online | sinonim

Firimitur─â definitie

Intrare: firimitur─â
firimitur─â substantiv feminin
firmitur─â