firidă definitie

12 definiții pentru firidă

firi sf [At: ȘEZ. 186 / V: hi~, chi~ / Pl: ~de / E: bg фиpидa] 1 Adâncitură de forma unei ferestre oarbe lăsată într-un zid, în peretele unei sobe etc., cu scop utilitar sau decorativ Și: (reg) cotlon (7), ocniță. 2 (Pex) Deschizătură îngustă într-un zid. 3 (Reg) Spațiul liber dintre corpurile unei sobe. 4 (Reg) Cotlon (6). 5 (Reg; îf hiridă) Cutie fixată într-o ladă, în care se pun lucruri scumpe, bijuterii.
FIRÍDĂ, firide, s. f. Adâncitură de forma unei ferestre oarbe prevăzută într-un zid, în peretele unei sobe etc., cu scop utilitar sau decorativ; p. ext. deschizătură îngustă într-un zid. – Din bg. firida.
FIRÍDĂ, firide, s. f. Adâncitură de forma unei ferestre oarbe lăsată într-un zid, în peretele unei sobe etc., cu scop utilitar sau decorativ; p. ext. deschizătură îngustă într-un zid. – Din bg. firida.
FIRÍDĂ, firide, s. f. Adîncitură lăsată anume în peretele unei case sau al unei sobe și în care se așază diferite obiecte; ocniță; p. ext. deschizătură îngustă într-un zid. Cînd a bătut iarăși de trei ori clopotul în dungă, s-a arătat un crainic în firida clopotniței care da spre tîrg și a răcnit cu glas înalt. SADOVEANU, N. P. 384. Una din aceste firide improvizate era pe partea dreaptă, pe acolo pe unde trotuarul e mai umblat de lume. ANGHEL, PR. 51. Luă lampa și o puse pe firida ferestrei, care da în gang. CARAGIALE, O. I 291. ◊ Fig. Și-a pus atunci regina să-l ucidă Cu pompă mare, pentru-a-tîta vină; Dar astăzi într-a vremilor firidă N-a mai rămas cenușă de regină. D. BOTEZ, P. O. 101.
firídă s. f., g.-d. art. firídei; pl. firíde
firídă s. f., g.-d. art. firídei; pl. firíde
FIRÍDĂ s. v. nișă.
firídă (firíde), s. f. – Nișă, adîncitură în zid. – Var. hiridă. Mr. firidă. Ngr. φυρίδα (Philippide, Principii, 148), cf. bg. firida.
FIRÍDĂ ~e f. Cavitate arcuită în partea superioară a unui perete, făcută în scop decorativ sau utilitar. /<bulg. firida
firidă f. 1. înfundătură într’un zid, spre a pune ceva; 2. în special înfundătură sub cuptoarele țărănești. [Gr. mod. PHYRIDA].
firídă f., pl. zĭ și de (ngr. thyrída, d. vgr. thyris, -ídos, dim. d. thýra, ușă. Cp. cu stafidă. V. fără). Scobitură făcută în zid, maĭ ales la sobe, ca să puĭ ceva (de ex., o oală). – În Mold. sud. feridă, în nord ócniță. V. cotruță.
FIRI s. adîncitură, cotlon, intrînd, nișă, ocniță, scobitură, (înv.) sfiridă. (Vasul era pus într-o ~.)

firidă dex

Intrare: firidă
firidă substantiv feminin