firicel definitie

9 definiții pentru firicel

firicel, ~ea [At: EMINESCU, N. 96 / Pl: ~e / E: fir + -icel] 1-2 sn (Șhp) Fir (1) (cam mic și subțire) Și: firișor (1-2), firușor (1-2), (reg) firuț (1-2). 3 sf (Bot) Firuță (Poa pratensis). 4 sf (Bot) Firușor (Poa annua). 5 sf (Bot; reg) Firușca-șopârlelor (Poa alpina). 6 sf (Bot; reg) Firușcă-cu-clopoței (Poa laxa). 7 sf (Bot) Iarbă-deasă (Poa nemoralis). 8 sf (Bot) Șovar-de-munte (Poa trivialis). 9 sf (Bot) Firicică (Filago germanica). 10 sf Plantă nedefinită mai de aproape Și: firișor (Poa bulbosa).
FIRICÉL, firicele, s. n. Diminutiv al lui fir; firișor, firuț. – Fir + suf. -icel.
FIRICÉL, firicele, s. n. Diminutiv al lui fir; firișor, firuț. – Fir + suf. -icel.
FIRICÉL, firicele, s. n. Diminutiv al lui fir. 1. v. fir (1). Firicel de lînă. ♦ (La pl.) Scame. Se vedeau mii de firicele mișcătoare, care toate jucau în imperiul unei raze. EMINESCU, N. 96. 2. v. fir (4). Firicel de cînepă, Să vii, badeo, sîmbătă. HODOȘ, P. P. 50.
firicél s. n., pl. firicéle
firicél s. n., pl. firicéle
FIRICÉL s. firișor. (Un ~ de bumbac.)
firicél n., pl. e. Fir mic, firișor. Filament.
FIRICEL s. firișor. (Un ~ de bumbac.)

firicel dex

Intrare: firicel
firicel substantiv neutru