firfiric sm [At: ALECSANDRI, T. 736 / V: ~ig, (reg) ~ă sf / Pl: ~~ici / E: ns cf tc firfiri „ban roșu”, ger Fünterling „mică monedă de argint”] 1 Monedă mică de argint, a cărei valoare a variat în timp și spațiu Și: băncuță. 2 (Reg; îf firfirică) Epitet dat unui om slăbuț, mic și afurisit Și: țilimindric, pripiriu.

firfirică sf vz firfiric

FIRFIRÍC, firfirici, s. m. Monedă mică de argint, a cărei valoare a variat în timp și în spațiu; băncuță. [Var.: firfiríg s. m., firfirícă s. f.] – Et. nec.

FIRFIRÍCĂ s. f. v. firfiric.

FIRFIRÍG s. m. v. firfiric.

FIRFIRÍC, firfirici, s. m. Monedă mică de argint, a cărei valoare a variat în timp și în spațiu; băncuță. [Var.: firfiríg s. m., firfirícă s. f.] – Et. nec.

FIRFIRÍCĂ s. f. v. firfiric.

FIRFIRÍG s. m. v. firfiric.

FIRFIRÍC, firfirici, s. m. (Rar) Monedă mică de argint ieșită din uz; băncuță. Dacă se întîmplă asta, eu nu mai pot da pe viața lui Gogolea nici un firfiric. SADOVEANU, F. J. 578. Habar n-aveți nici de icosari, nici de firfirici. MACEDONSKI, O. III 128. Ocaua de fier mare Nouăzeci de parale, Și cea de fier mic Numai un firfiric. ȘEZ. VIII 109. – Variante: fifiríg (HOGAȘ, H. 33), firfiríg (ALECSANDRI, T. 736) s. m. firfirícă (STANCU, D. 184, GALACTION, O. I 278, DELAVRANCEA, H. TUD. 15) s. f.

FIRFIRÍCĂ s. f. v. firfiric.

FIRFIRÍG s. m. v. firfiric.

firfiríc s. m., pl. firfiríci

firfiríc s. m., pl. firfiríci

FIRFIRÍC s. băncuță, (înv. și reg.) libră, pițulă, puișor. (Doi ~ a 50 de bani.)

firfiric n. od. mică monedă austriacă de argint în valoare de 15 parale: dă bacșiș un firfiric AL. [Tr. feferic, groșiță = sas. FIFER (nemț. Fünfer), cu finalul analogic din sfanțic].

fi(r)firíc și -íg și (vechĭ) filfiríc m. (turc. firfiri, purpuriŭ, d. gr. porfyra, purpură, cu term. din irmilic. După alțiĭ, d. sas. fifer, germ. fünfer, ban de 5, cu term. din sfánțic, saŭ d. germ. pfifferling, „rîșcov” și „fleac”). Cp. și cu curdu filfilik, pilpiluk, fluture). Munt. Bănuț de aur (cum se obișnuĭa să se dăruĭască pruncilor la botez). Pĭesă de 50 de banĭ, băncuță. Mold. Pĭesă de 15 parale (numită și puișor), ĭar în ultimu timp și astăzĭ încă, gologan de 10, maĭ ales cum eraŭ, pînă pe la 1900, ceĭ de aramă. Trans. O veche monetă austriacă de argint de 10 și 20 de crăițarĭ (numită și pițulă și băncuță). – În Trans. și feferic. În Nț. (după spusa unuĭ bătrîn) ferfelic, pĭesă de 2 francĭ. În Munt. și firfirică (CL. 1910, 547) și -ígă, pl. ĭ.

puișór m. (dim. d. puĭ). Cuvînt de dezmerdare adresat unuĭ copil: stăĭ, puișorule! O veche monetă care valora 15 parale și care se numea și firfiric. Pl. Înfloriturĭ cusute la cămășile țărăneștĭ. S. n., pl. oare. Pernă mică (30-40 c.m.).

FIRFIRIC s. băncuță, (înv. și reg.) libră, pițulă, puișor. (Doi ~ a 50 de bani.)