firet definitie

12 definiții pentru firet

firet sn [At: TELEOR, N. REV. R.I, 168, ap. DA ms / Pl: ~uri / E: fir + -et] 1 Broderie cusută cu fir metalic. 2 (Rar) Fir de metal folosit la cusături și la broderii. 3 (Lpl) Haine împodobite cu firet (1).
FIRÉT, (3) fireturi, s. n. 1. Broderie cusută cu fir de aur sau de argint. 2. (Rar) Fir de aur sau de argint folosit la cusături și la broderii. 3. (La pl.) Haine împodobite cu firet (1). – Fir + suf. -et.
FIRÉT, fireturi, s. n. 1. Broderie cusută cu fir metalic. 2. (Rar) Fir de metal folosit la cusături și la broderii. 3. (La pl.) Haine împodobite cu firet (1). – Fir + suf. -et.
FIRÉT, fireturi, s. n. (Mai ales la pl.) Broderie cusută cu fir; găitan de fir. Vine din curte în haine negre... cu galoane și fireturi. DAVIDOGLU, M. 66. În chipiul cu fireturi, capul nu-i mai părea cu muchii. SAHIA, N. 87. Veneau numai oameni de soi: ofițeri plini de găitane și fireturi la tunică. I. BOTEZ, ȘC. 20. ♦ (Rar) Fir de metal folosit la cusături și broderii. Șapca avea cîteva litere brodate cu firet de aur. DUMITRIU, B. F. 6. ♦ (Numai la pl.) Haine împodobite cu fireturi. Ofițerimea în fireturi. DELAVRANCEA, S. 226.
firét s. n., (haine) pl. firéturi
firét s. n., pl. firéturi
FIRÉT s. ceapraz, (înv. și reg.) pasmant. (Uniformă cu ~uri.)
firét (firéturi), s. n. – Broderie cu fir metalic, galon. Ven. fereto, prin intermediul ngr. φιρέτυ (Bogrea, Dacor., IV, 814), cf. sp. herrete. După DAR, der. colectiv de la fir, cu suf. -et, ceea ce pare mai puțin probabil și nu este suficient pentru a explica ngr.
FIRÉT ~uri n. 1) Fir metalic (de aur, de argint etc.), folosit la împodobirea unor obiecte de îmbrăcăminte sau la brodat. 2) mai ales la pl. Broderie executată cu asemenea fir. 3) la pl. Veșminte împodobite cu astfel de broderii. /fir + suf. ~et
firet n. broderie de aur, găitan de fir: haine numai în fireturi.
firét n., pl. urĭ (d. fir, de unde și ngr. firéto). Broderie de aur, găitan de fir.
FIRET s. ceapraz, (înv. și reg.) pasmant. (Uniformă cu ~uri.)

firet dex

Intrare: firet
firet substantiv neutru