feros2, ~oasă a vz feros

feros1, ~oasă a [At: LTR / Pl: ~oși, ~oase / E: fr ferreux] 1 (D. substanțe) Care are în compoziția sa fier bivalent. 2 (D. materiale) Care conține fier.

fioros, ~oasă [At: BĂLCESCU, M. V. 338 / P: fi-o~ / Pl: ~oși, ~oase / E: fior1 + -os] 1 a Care inspiră groază Și: groaznic, îngrozitor, înspăimântător. 2 av În mod înspăimântător Și: îngrozitor.

FIORÓS, -OÁSĂ, fioroși, -oase, adj. Care inspiră spaimă, frică, groază; înspăimântător, groaznic, îngrozitor. ◊ (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul absolut) Fioros de urât. ♦ (Adverbial) În mod înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: fi-o-] – Fior + suf. -os.

FIORÓS, -OÁSĂ, fioroși, -oase, adj. Care inspiră spaimă, frică, groază; înspăimântător, groaznic, îngrozitor. ◊ (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul absolut) Fioros de urât. ♦ (Adverbial) În mod înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: fi-o-] – Fior + suf. -os.

FIORÓS, -OÁSA, fioroși, -oase, adj. Care inspiră spaimă, frică, groază; înspăimîntător, groaznic, îngrozitor. Din cotul Colbului intrăm în strîmtoarea fioroasă de la chei-gherdapurile Bistriței. VLAHUȚĂ, O. A. 415. Cu sîngele rece al său, împlîntă fierul în coastele fiorosului animal. BOLINTINEANU, O. 331. Ș-acea dalbă de moșie Toată-n veci a ta să fie, Cînd prin tine-o fi scăpată... De un zîmbru fioros Care-o calcă-n sus și-n gios! ALECSANDRI, P. P. 166. ◊ Fig. Deznădejde fioroasă, strălucitu-mi-ai pe frunte. MACEDONSKI, O. I 94. ◊ (Adverbial) Mai privește o dată fioros în juru-i, apoi își leapădă mantaua. VLAHUȚĂ. O. A. 215. Clocotesc fierbînd deasupra tunetele fioros. NEGRUZZI, S. II 7. (Legat de un adjectiv sau de un alt adverb prin prep. «de», exprimă ideea superlativului) Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvîntu-i! EMINESCU, O. I 154. ♦ (Învechit, rar) Care dă fiori, care înfioară. Subt degetele tale, in sunete-argintoase Clavirul cînd răsună... Deștepți în al meu suflet acorduri fioroase. ALEXANDRESCU, M. 127. – Pronunțat: fi-o-

fiorós (fi-o-) adj. m., pl. fioróși; f. fioroásă, pl. fioroáse

fiorós adj. m. (sil. fi-o-), pl. fioróși; f. sg. fioroásă, pl. fioroáse

FIORÓS adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. îngrozitor. 3. adj. v. bestial. 4. adj. v. atroce.

FIORÓS1 adv. 1) În mod îngrozitor; groaznic. 2) rar (urmat de prepoziția de atribuie adjectivului postpus valoare de superlativ absolut). e ~ de frumos. [Sil. fi-o-] /fior + suf. ~os

FIORÓS2 ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care provoacă fiori. Priveliște ~oasă. 2) Care insuflă spaimă; îngrozitor; înspăimântător. [Sil. fi-o-] /fior + suf. ~os

fioros a. ce însuflă fiori, îngrozitor: noapte fioroasă.

1) ferós și fĭerós adj. Cuv. inexistent și de răŭ gust fabricat de cărturarĭ îld. feroce și fioros.

fiorós, -oásă adj. (d. fior). Care-țĭ însuflă fiorĭ: o noapte fioroasă. Adv. Inspirînd fiorĭ: leu mugea fioros.

FIOROS adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj. cumplit, cutremurător, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.) 3. adj. animalic, bestial, feroce, sălbatic. (O comportare ~.) 4. adj. atroce, crunt, cumplit, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, teribil. (O durere abdominală ~.)