fiorin definitie

2 intrări

27 definiții pentru fiorin

fiorin sm [At: DOC (1577), ap. CUV. D. BĂTR. I, 27 / V: (înv) ~t / P: fi-o~ / Pl: ~i, (nob) ~nzi / E: it fiorino] (Înv) 1 Nume dat mai multor monede de aur și argint, bătute în diverse țări, care au circulat și la noi până în sec. XIX Și: florin (1). 2 (Pex) Ban.
FIORÍN s. m. v. florin.
FIORÍNT s. m. v. florin.
FLORÍN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în Țările Române până în sec. XIX; fiorin. 2. Unitate bănească în Olanda, până la introducerea monedei unice europene; gulden. [Var.: (înv., 1) fiorín, fiorínt s. m.] – Din germ. Florin, fr. florin, it. fiorino.
FIORÍN, fiorini, s. m. Nume dat mai multor monede de aur și de argint, bătute în diverse țări, care au circulat și la noi până în secolul trecut; florin. [Pr.: fi-o-. – Var.: (înv.) fiorínt s. m.] – Din it. fiorino.
FIORÍNT s. m. v. fiorin.
FLORÍN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în țările românești până în sec. XIX; fiorin. 2. Unitate bănească în Olanda; gulden. – Din germ. Florin, fr. florin.
FIORÍN, fiorini, s. m. (Învechit) Monedă care a circulat în vechiul imperiu austro-ungar; nume dat unor monede cu circulație în diverse țări. (Atestat în forma fiurin) Haină de zece fiurini. GOLESCU, Î. 67. – Pronunțat: fio-. – Variante: florín (VORNIC, P. 10), (învechit) florínt, florinți (BĂLCESCU, O. II 193, ALECSANDRI, P. P. 314), (învechit) fiurín s. m.
FLORÍN s. m. v. fiorin.
fiorín (fio-)/florín2 (monedă veche) s. m., pl. fioríni/floríni
florín1 (monedă modernă) s. m., pl. floríni
florín2 (monedă veche) v. fiorín
fiorín s. m. (sil. fio-), pl. fioríni
florín s. m., pl. floríni
FIORÍN s. 1. v. florin. 2. zlot.
FLORÍN s. 1. fiorin. (Un ~ de aur.) 2. gulden. (~ul se numește în Olanda și gulden.)
FIORÍN s.n. Monedă de argint în vechiul Imperiu austro-ungar; nume dat diferitelor monede cu circulație în unele țări; florin. [Pron. fio-. / < it. fiorino].
FLORÍN s.m. 1. Veche monedă de aur și de argint; fiorin. 2. Gulden. [< germ. Florin, fr. florin].
FIORÍN s. n. florin. (< it. fiorino)
FLORÍN s. m. 1. veche monedă de aur și de argint; fiorin. 2. gulden. 3. (în Anglia) monedă de 2 șilingi. (< germ. Florin, fr. florin)
fiorín (fioríni), s. m. – Nume dat unor monede de aur și argint. – Mr. flurie. It. fiorino, cf. ngr. φιορίνι. Au circulat și var. înv. florin, s. m. (din lat. florenus, sl. florinŭ) și florint, s. m. (prin încrucișare cu mag. forint, cf. sb. forint).
FLORÍN ~i m. înv. (în trecut în unele țări europene) Monedă de aur sau de argint. /<germ. Florin, fr. florin
fiorin m. od. monedă austriacă de aur în valoare de 2 lei noi. [It. FIORINO].
*fĭorín, V. florin.
*florín m. (it. fiorino, d. orașu Florența, unde s’aŭ bătut întîĭa oară aceste monete de aur, pe care era imprimat un crin, adică o floare; mlat. florinus, ung. forint, sîrb. forinta). Galben florentin (al Florențeĭ). O monetă de argint de valoare variabilă (în Austro-Ungaria valora 2 coroane, adică 2 fr. și 10 banĭ, și se numea gulden. La 1620 valoraŭ 7 zloțĭ cît 6 florinĭ). – Și florinte (vechĭ) și fĭorin.
FIORIN s. 1. florin. 2. zlot.
FLORIN s. 1. fiorin. (Un ~ de aur.) 2. gulden. (~ se numește în Olanda și gulden.)

fiorin dex

Intrare: florin
florin substantiv masculin
fiorint
fiorin substantiv masculin
  • silabisire: fio-
Intrare: fiorin
fiorin