Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

33 defini╚Ťii pentru finit

fini vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 110 / Pzi: ~nesc / E: fr finir, lat finire] (Frî) 1-2 A (se) termina.
finit, ~─â [At: MAIORESCU, D. IV, 533 / Pl: ~i╚Ťi, ~e / E: fini cf fr fini, it finito] 1 a Care are existen╚Ť─â limitat─â ╚śi: determinat, limitat, m─ârginit. 2 a (Iuz) Terminat. 3 a (D. produse, m─ârfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime ╚Öi poate fi dat ├«n folosin╚Ť─â. 4 sn Categorie filozofic─â ce se refer─â la st─ârile relative ale materiei, care au o existen╚Ť─â limitat─â ╚Öi se pot transforma unele ├«ntr-altele. 5 sn (Iuz) Sf├ór╚Öit. 6 (Iuz) Scop.
fini╚Ť sm [At: DOINE, 175 / Pl: nct / E: fin2 + -i╚Ť] 1-3 (╚śhp) Fini╚Öor (1-3).
FIN├Ź, finesc, vb. IV. Tranz. (├Änv.) A sf├ór╚Öi, a ispr─âvi, a termina. ÔÇô Din fr. finir, lat. finire.
FIN├ŹT, -─é, fini╚Ťi, -te, adj. 1. Care are o existen╚Ť─â limitat─â. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Categorie filosofic─â ce se refer─â la st─ârile relative ale materiei, care au o existen╚Ť─â limitat─â ╚Öi se pot transforma unele ├«ntr-altele. 2. (Despre produse, m─ârfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de prelucrare. ÔÇô V. fini. Cf. fr. fini, it. finito.
FIN├Ź, finesc, vb. IV. Tranz. (├Änv.) A sf├ór╚Öi, a ispr─âvi, a termina. ÔÇô Din fr. finir, lat. finire.
FIN├ŹT, -─é, fini╚Ťi, -te, adj. 1. Care are o existen╚Ť─â limitat─â. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Categorie filozofic─â ce se refer─â la st─ârile relative ale materiei, care au o existen╚Ť─â limitat─â ╚Öi se pot transforma unele ├«ntr-altele. 2. (Despre produse, m─ârfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime ╚Öi poate fi ├«ntrebuin╚Ťat ├«n scopul pentru care a fost f─âcut. ÔÇô V. fini. Cf. fr. fini, it. finito.
FIN├Ź, finesc, vb. IV. Tranz. (Fran╚Ťuzism ├«nvechit) A sf├«r╚Öi, a ispr─âvi, a termina. Dup─â ce fini gimnaziul, se trase cu b─âtr├«na sa mam─â ├«n Tatara╚Öi. NEGRUZZI, S. I 110.
FIN├ŹT1, -─é, fini╚Ťi, -te, adj. (├Än opozi╚Ťie cu infinit) Care nu dep─â╚Öe╚Öte valori oric├«t de mari. Un poligon are un num─âr finit de v├«rfuri. Ôľş Infinitul este o contradic╚Ťie ╚Öi e plin de contradic╚Ťii. O contradic╚Ťie este chiar faptul c─â un infinit este alc─âtuit dintr-o sumedenie de lucruri finite. ENGELS, A. 61.
FIN├ŹT2, -─é, fini╚Ťi, -te, adj. (Despre produse, m─ârfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime pentru a putea fi ├«ntrebuin╚Ťat ├«n scopul pentru care a fost prelucrat; terminat. ╚śi-au luat angajamentul... s─â livreze sute de mii de kilograme de fire cardate, sute de mii de metri de ╚Ťes─âturi de l├«n─â crud─â ╚Öi finit─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 1/5.
fin├ş (a ~) (├«nv.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. fin├ęsc
!fin├şt1 adj. m., pl. fin├ş╚Ťi; f. fin├şt─â, pl. fin├şte
fin├şt2 s. n.
fin├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. fin├ęsc
fin├şt s. n., pl. fin├şturi
FIN├Ź vb. v. finaliza, ispr─âvi, ├«ncheia, sf├ór╚Öi, termina.
FIN├ŹT adj. 1. terminat. (Produs ~.) 2. circumscris, delimitat, limitat, m─ârginit. (Valori ~.)
Finit Ôëá infinit
FIN├Ź vb. IV. tr., refl. (Liv.) A (se) termina, a (se) sf├ór╚Öi. / < fr. finir, it. finire].
FIN├ŹT, -─é adj. 1. Care nu dep─â╚Öe╚Öte valori oric├ót de mari; m─ârginit, limitat. 2. (Despre produse) Care a suferit toate opera╚Ťiile de prelucrare; terminat. // s.n. Categorie filozofic─â ce se refer─â la st─ârile relative ale materiei care au existen╚Ť─â limitat─â ╚Öi se pot transforma unele ├«n altele. [Cf. fr. fini, lat. finitus].
FIN├Ź vb. tr., refl. a (se) termina, a (se) sf├ór╚Öi. (< fr. finir, lat. finire)
FIN├ŹT, -─é I. adj. 1. care nu dep─â╚Öe╚Öte valori oric├ót de mari; m─ârginit, limitat. ÔÖŽ (mat.) num─âr ~ = fiecare dintre numerele reale. 2. (despre produse) care a suferit toate opera╚Ťiile de prelucrare; terminat. II. s. n. categorie filozofic─â desemn├ónd caracterul limitat al lucrurilor, fenomenelor ╚Öi proceselor ├«n spa╚Ťiu ╚Öi ├«n timp. (< fr. fini, it. finito, lat. finitus)
A FIN├Ź ~├ęsc tranz. rar A duce p├ón─â la fine; a termina; a sf├ór╚Öi; a ispr─âvi; a dovedi; a ├«ncheia; a m├óntui. /<fr. finir, lat. finire
FIN├ŹT1 n. Categorie filozofic─â care se refer─â la starea relativ─â a materiei. /v. a fini
FIN├ŹT2 ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) (mai ales ├«n opozi╚Ťie cu infinit) Care are anumite limite; m─ârginit; limitat. 2) (despre produse) Care a fost supus tuturor opera╚Ťiilor de prelucrare. /v. a fini
fin├şt s.n. (├«nv.) sf├ór╚Öit.
fin├Č v. a sf├ór╚Öi, a ispr─âvi.
finit n. sfârșit: așteptând tristul lui finit BOL.
*fin├ęsc v. tr. (lat. finire). Rar. Termin, sf├«r╚Öesc, ispr─âvesc. V. intr. Ajung la un termin: acest copil va fini r─â┼ş. Mor: a╚Öa a finit acest ero┼ş.
*fin├şt n., pl. ur─ş (d. finesc, ca sf├«r╚Öit, d. sf├«r╚Öesc). Rar. Sf├«r╚Öit, fine.
fini vb. v. FINALIZA. ISPR─éVI. ├ÄNCHEIA. SF├ÄR╚śI. TERMINA.
FINIT adj. 1. terminat. (Produs ~.) 2. circumscris, delimitat, limitat, m─ârginit. (Valori ~.)
FINI, Leonor (Eleonora) (1918-1996), pictori╚Ť─â italian─â. Compozi╚Ťii suprarealiste cu f─âpturi informe, hibride, halucinante, amintind tragismul ╚Öi regresia vie╚Ťii (ÔÇ×Memorie geologic─âÔÇŁ, ÔÇ×P─âm├óntul ro╚ÖuÔÇŁ). Scenografie ╚Öi costume pentru pentru spectacole de teatru.

Finit dex online | sinonim

Finit definitie

Intrare: fini
fini verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: fini╚Ť
fini╚Ť
Intrare: finit
finit adjectiv