Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru finisa

finisa vt [At: CONTEMP, S. II, 1948, nr. 113, 11/1 / Pzi: ~sez / E: fr finir (dup─â finisaj)] A executa ultimele opera╚Ťii asupra unui produs sau a unei lucr─âri, pentru a le da forma sau aspectul definitiv.
FINIS├ü, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele opera╚Ťii asupra unui produs sau a unei lucr─âri, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. ÔÇô Din fr. finir (dup─â finisaj).
FINIS├ü, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele opera╚Ťii asupra unui produs sau a unei lucr─âri, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. ÔÇô Din fr. finir (dup─â finisaj).
FINIS├ü, finisez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A face ultimele opera╚Ťii pentru a da forma sau aspectul final unui produs sau unei lucr─âri. ├Än apropiere atelierele mecanice ÔÇô strung─âria ╚Öi utilajul ├«n care piesele butuc─ânoase, cum au ie╚Öit din dogoarea focului, s├«nt netezite, finisate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 11/1.
finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finis├í vb., ind. prez. 1 sg. finis├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. finise├íz─â
FINISÁ vb. v. definitiva.
A finisa Ôëá a ├«ncepe
FINISÁ vb. I. tr. A da forma definitivă unui produs sau unei lucrări. [P.i. -sez. / < fr. finir].
FINISÁ vb. tr. a da forma definitivă unui produs, unei lucrări. (după fr. finir)
A FINIS├ü ~├ęz tranz. (obiecte) A aduce la condi╚Ťiile dorite prin definitivare; a duce la bun sf├ór╚Öit; a definitiva. /<fr. finir
FINISA vb. a definitiva. (╚śi-a ~ romanul.)

Finisa dex online | sinonim

Finisa definitie

Intrare: finisa
finisa verb grupa I conjugarea a II-a