finică definitie

14 definiții pentru finică

fini sf [At: MINEIUL (1776), 146b / Pl: ~ice / E: finic1] (Înv) Curmală.
fino-ugric a [At: DEX / Pl: ~ici, ~ice / E: fr finno-ougrien, ger finnisch-ugrisch] 1 (Îs; lpl) Limbă ~ă Familie de limbi din nordul și din centrul Europei și din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc. 2 (Îas) Limbă aparținând familiei fino-ugrice (1). 3 Care aparține limbilor fmo-ugrice. 4 Privitor la limbile fino-ugrice.
FÍNO-ÚGRIC, -Ă, fino-ugrici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limbă fino-ugrică = (la pl.) familie de limbi din nordul și din centrul Europei și din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc.; (și la sg.) limbă aparținând acestei familii. 2. Care aparține limbilor fino-ugrice, privitor la aceste limbi. Studii fino-ugrice. – După fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch.
FINO-ÚGRIC, -Ă, fino-ugrici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limbă fino-ugrică = (la pl.) familie de limbi din nordul și din centrul Europei și din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc.; (și la sg.) limbă aparținând acestei familii. 2. Care aparține limbilor fino-ugrice, privitor la aceste limbi. Studii fino-ugrice. – După fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch.
fíno-úgric (-u-gric) adj. m., pl. fíno-úgrici; f. fíno-úgrică, pl. fíno-úgrice
fíno-úgric adj. m. (sil. -gric), pl. fíno-úgrici; f. sg. fíno-úgrică, pl. fíno-úgrice
FINÍCĂ s. v. curmală.
FÍNIC, -Ă adj. finez. ◊ (s. f.) limba fineză. (< germ. finnisch, lat. finnicus)
FINO-ÚGRIC, -Ă adj. limbi ~e = familie de limbi vorbite în nordul și centrul Europei și în nordul Asiei: finlandeza, estona, lapona, maghiara etc. (după fr. finno-ougrien, germ. finnougrisch)
FINO-UGRIC ~că (~ci, ~ce) 1): Limbi fino-ugrice familie de limbi vorbite în unele regiuni din nordul și centrul Europei și din nordul Asiei 2) Care aparține acestei familii de limbi. Studiu fino-ugric. /<fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch
finícă f., pl. e (d. finic). Vechĭ. Curma, fruct de finic.
fini s. v. CURMALĂ.
FINO-ÚGRIC, -Ă (după fr., germ.) adj. 1. Limbi fino-ugrice = cea mai importantă ramură a familiei de limbi uralice; au trăsături comune cu limbile baltice și cuprind limbi vorbite în unele regiuni din nordul și centrul Europei și Nordul Asiei (finlandeza, estona, maghiara, mordvina și ziriana sau komi). 2. Privitor la limbile fino-ugrice.
UGRO-FINIC, -Ă adj.: în sintagma limbă ugro-finică (v.).

finică dex

Intrare: finic (adj.)
finic 1 adj. adjectiv
Intrare: fino-ugric
fino-ugric adjectiv
  • silabisire: -u-gric
finic 1 adj. adjectiv
Intrare: ugro-finic
ugro-finic adjectiv
finic 1 adj. adjectiv
Intrare: finică
finică substantiv feminin