Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru finic─â

finică sf [At: MINEIUL (1776), 146b / Pl: ~ice / E: finic1] (Înv) Curmală.
fino-ugric a [At: DEX / Pl: ~ici, ~ice / E: fr finno-ougrien, ger finnisch-ugrisch] 1 (├Äs; lpl) Limb─â ~─â Familie de limbi din nordul ╚Öi din centrul Europei ╚Öi din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc. 2 (├Äas) Limb─â apar╚Ťin├ónd familiei fino-ugrice (1). 3 Care apar╚Ťine limbilor fmo-ugrice. 4 Privitor la limbile fino-ugrice.
F├ŹNO-├ÜGRIC, -─é, fino-ugrici, -ce, adj. 1. (├Än sintagma) Limb─â fino-ugric─â = (la pl.) familie de limbi din nordul ╚Öi din centrul Europei ╚Öi din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc.; (╚Öi la sg.) limb─â apar╚Ťin├ónd acestei familii. 2. Care apar╚Ťine limbilor fino-ugrice, privitor la aceste limbi. Studii fino-ugrice. ÔÇô Dup─â fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch.
FINO-├ÜGRIC, -─é, fino-ugrici, -ce, adj. 1. (├Än sintagma) Limb─â fino-ugric─â = (la pl.) familie de limbi din nordul ╚Öi din centrul Europei ╚Öi din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc.; (╚Öi la sg.) limb─â apar╚Ťin├ónd acestei familii. 2. Care apar╚Ťine limbilor fino-ugrice, privitor la aceste limbi. Studii fino-ugrice. ÔÇô Dup─â fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch.
f├şno-├║gric (-u-gric) adj. m., pl. f├şno-├║grici; f. f├şno-├║gric─â, pl. f├şno-├║grice
f├şno-├║gric adj. m. (sil. -gric), pl. f├şno-├║grici; f. sg. f├şno-├║gric─â, pl. f├şno-├║grice
FIN├ŹC─é s. v. curmal─â.
F├ŹNIC, -─é adj. finez. ÔŚŐ (s. f.) limba finez─â. (< germ. finnisch, lat. finnicus)
FINO-ÚGRIC, -Ă adj. limbi ~e = familie de limbi vorbite în nordul și centrul Europei și în nordul Asiei: finlandeza, estona, lapona, maghiara etc. (după fr. finno-ougrien, germ. finnougrisch)
FINO-UGRIC ~c─â (~ci, ~ce) 1): Limbi fino-ugrice familie de limbi vorbite ├«n unele regiuni din nordul ╚Öi centrul Europei ╚Öi din nordul Asiei 2) Care apar╚Ťine acestei familii de limbi. Studiu fino-ugric. /<fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch
fin├şc─â f., pl. e (d. finic). Vech─ş. Curma, fruct de finic.
finic─â s. v. CURMAL─é.
FINO-ÚGRIC, -Ă (după fr., germ.) adj. 1. Limbi fino-ugrice = cea mai importantă ramură a familiei de limbi uralice; au trăsături comune cu limbile baltice și cuprind limbi vorbite în unele regiuni din nordul și centrul Europei și Nordul Asiei (finlandeza, estona, maghiara, mordvina și ziriana sau komi). 2. Privitor la limbile fino-ugrice.
UGRO-FINIC, -Ă adj.: în sintagma limbă ugro-finică (v.).

Finic─â dex online | sinonim

Finic─â definitie

Intrare: finic (adj.)
finic 1 adj. adjectiv
Intrare: fino-ugric
fino-ugric adjectiv
  • silabisire: -u-gric
finic 1 adj. adjectiv
Intrare: ugro-finic
ugro-finic adjectiv
finic 1 adj. adjectiv
Intrare: finic─â
finic─â substantiv feminin