Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

26 defini╚Ťii pentru finic

finic1 sm [At: VARLAAM, C. 88 / V: ~s, fen~ / Pl: ~ici, ~uri sn / E: vsl ĐäđŞđŻđŞđ║] (Bot; ├«nv) Curmal (Phoenix dactylifera).
finic3 sm [At: JIPESCU, O. 147 / V: hi~ / Pl: ~ici / E: fin2 + -ic] (Rar) 1-3 Finișor (1-3).
finic4 sm vz fenix
finic2 sm [At: JAHRESBER. X, 186/ V: (Buc) fen~ / Pl: ~ici / E: ger Pfennig, (săs) fennik] (Trs; înv) Ban2 (1).
finică sf [At: MINEIUL (1776), 146b / Pl: ~ice / E: finic1] (Înv) Curmală.
fino-ugric a [At: DEX / Pl: ~ici, ~ice / E: fr finno-ougrien, ger finnisch-ugrisch] 1 (├Äs; lpl) Limb─â ~─â Familie de limbi din nordul ╚Öi din centrul Europei ╚Öi din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc. 2 (├Äas) Limb─â apar╚Ťin├ónd familiei fino-ugrice (1). 3 Care apar╚Ťine limbilor fmo-ugrice. 4 Privitor la limbile fino-ugrice.
F├ŹNO-├ÜGRIC, -─é, fino-ugrici, -ce, adj. 1. (├Än sintagma) Limb─â fino-ugric─â = (la pl.) familie de limbi din nordul ╚Öi din centrul Europei ╚Öi din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc.; (╚Öi la sg.) limb─â apar╚Ťin├ónd acestei familii. 2. Care apar╚Ťine limbilor fino-ugrice, privitor la aceste limbi. Studii fino-ugrice. ÔÇô Dup─â fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch.
FINO-├ÜGRIC, -─é, fino-ugrici, -ce, adj. 1. (├Än sintagma) Limb─â fino-ugric─â = (la pl.) familie de limbi din nordul ╚Öi din centrul Europei ╚Öi din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc.; (╚Öi la sg.) limb─â apar╚Ťin├ónd acestei familii. 2. Care apar╚Ťine limbilor fino-ugrice, privitor la aceste limbi. Studii fino-ugrice. ÔÇô Dup─â fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch.
f├şno-├║gric (-u-gric) adj. m., pl. f├şno-├║grici; f. f├şno-├║gric─â, pl. f├şno-├║grice
f├şno-├║gric adj. m. (sil. -gric), pl. f├şno-├║grici; f. sg. f├şno-├║gric─â, pl. f├şno-├║grice
FIN├ŹC s. v. curmal.
F├ŹNIC, -─é adj. finez. ÔŚŐ (s. f.) limba finez─â. (< germ. finnisch, lat. finnicus)
FINO-ÚGRIC, -Ă adj. limbi ~e = familie de limbi vorbite în nordul și centrul Europei și în nordul Asiei: finlandeza, estona, lapona, maghiara etc. (după fr. finno-ougrien, germ. finnougrisch)
f├şnic (f├şnici), s. m. ÔÇô Centim─â dintr-o coroan─â austriac─â. Var. pfenig (sec. XVII). Germ. Pfennig (DAR). Trans., ├«nv.
fin├şc (fin├şci), s. m. ÔÇô 1. Palmier, curmal. ÔÇô 2. Fenix. Ngr. ¤ć╬┐╬»╬Ż╬╣╬ż, prin intermediul sl. finik┼ş (cf. Vasmer, Gr., 60). Sec. XVIII, ├«nv. ÔÇô Der. finic─â, s. f. (├«nv., curmal─â); finicet, s. n. (├«nv., p─âdure de palmieri).
FINO-UGRIC ~c─â (~ci, ~ce) 1): Limbi fino-ugrice familie de limbi vorbite ├«n unele regiuni din nordul ╚Öi centrul Europei ╚Öi din nordul Asiei 2) Care apar╚Ťine acestei familii de limbi. Studiu fino-ugric. /<fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch
fin├şc2, fin├şci, s.m. (├«nv.) ban, filer.
finic m. (învechit) Bot. curmal. [De origină slavo-greacă].
fin├şc m. (vsl. finik┼ş, ngr. finix, vgr. pho├«nix). Vech─ş. Fenice, curmal (ph├│enix dactil├şfera). Fenice, o pas─âre din pove╚Öt─ş. Purpur─â.
finic s. v. CURMAL.
finic─â s. v. CURMAL─é.
FINIC, Golful ~, golf al M. Baltice, cuprins ├«ntre coastele sudice ale Finlandei ╚Öi cele nordice ale Estoniei; acoperit cu ghea╚Ť─â ├«n perioada nov.-apr.; numeroase ins.; aici se vars─â fl., Neva ╚Öi Narva; 30 mii km2. Lungime: 400 km. L─â╚Ťimea la ├«ntrare: 70 km. Ad. max.: 115 m. ╚Ü─ârmuri crestate ╚Öi joase. Porturi pr.: Sank Petersburg, Tallinn, Helsinki.
FINO-ÚGRIC, -Ă (după fr., germ.) adj. 1. Limbi fino-ugrice = cea mai importantă ramură a familiei de limbi uralice; au trăsături comune cu limbile baltice și cuprind limbi vorbite în unele regiuni din nordul și centrul Europei și Nordul Asiei (finlandeza, estona, maghiara, mordvina și ziriana sau komi). 2. Privitor la limbile fino-ugrice.
UGRO-FINIC, -Ă adj.: în sintagma limbă ugro-finică (v.).
FINIC, subst. 1. ÔÇô popa (Sur XII) 2. < finic sau smochin, nume ce aminte╚Öte Floriile.
f├şnic, finici s. m. Palmier-curmal din ╚Ť─ârile calde, cu ale c─ârui ramuri a fost ├«nt├ómpinat Iisus la intrarea Sa triumfal─â ├«n Ierusalim. ÔÇô Din sl. finik┼ş.

Finic dex online | sinonim

Finic definitie

Intrare: finic (adj.)
finic 1 adj. adjectiv
Intrare: fino-ugric
fino-ugric adjectiv
  • silabisire: -u-gric
finic 1 adj. adjectiv
Intrare: ugro-finic
ugro-finic adjectiv
finic 1 adj. adjectiv
Intrare: finic (s.m.)
finic 2 s.m. substantiv masculin
Intrare: Finic
Finic