finic definitie

26 definiții pentru finic

finic1 sm [At: VARLAAM, C. 88 / V: ~s, fen~ / Pl: ~ici, ~uri sn / E: vsl финик] (Bot; înv) Curmal (Phoenix dactylifera).
finic3 sm [At: JIPESCU, O. 147 / V: hi~ / Pl: ~ici / E: fin2 + -ic] (Rar) 1-3 Finișor (1-3).
finic4 sm vz fenix
finic2 sm [At: JAHRESBER. X, 186/ V: (Buc) fen~ / Pl: ~ici / E: ger Pfennig, (săs) fennik] (Trs; înv) Ban2 (1).
fini sf [At: MINEIUL (1776), 146b / Pl: ~ice / E: finic1] (Înv) Curmală.
fino-ugric a [At: DEX / Pl: ~ici, ~ice / E: fr finno-ougrien, ger finnisch-ugrisch] 1 (Îs; lpl) Limbă ~ă Familie de limbi din nordul și din centrul Europei și din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc. 2 (Îas) Limbă aparținând familiei fino-ugrice (1). 3 Care aparține limbilor fmo-ugrice. 4 Privitor la limbile fino-ugrice.
FÍNO-ÚGRIC, -Ă, fino-ugrici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limbă fino-ugrică = (la pl.) familie de limbi din nordul și din centrul Europei și din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc.; (și la sg.) limbă aparținând acestei familii. 2. Care aparține limbilor fino-ugrice, privitor la aceste limbi. Studii fino-ugrice. – După fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch.
FINO-ÚGRIC, -Ă, fino-ugrici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limbă fino-ugrică = (la pl.) familie de limbi din nordul și din centrul Europei și din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc.; (și la sg.) limbă aparținând acestei familii. 2. Care aparține limbilor fino-ugrice, privitor la aceste limbi. Studii fino-ugrice. – După fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch.
fíno-úgric (-u-gric) adj. m., pl. fíno-úgrici; f. fíno-úgrică, pl. fíno-úgrice
fíno-úgric adj. m. (sil. -gric), pl. fíno-úgrici; f. sg. fíno-úgrică, pl. fíno-úgrice
FINÍC s. v. curmal.
FÍNIC, -Ă adj. finez. ◊ (s. f.) limba fineză. (< germ. finnisch, lat. finnicus)
FINO-ÚGRIC, -Ă adj. limbi ~e = familie de limbi vorbite în nordul și centrul Europei și în nordul Asiei: finlandeza, estona, lapona, maghiara etc. (după fr. finno-ougrien, germ. finnougrisch)
fínic (fínici), s. m. – Centimă dintr-o coroană austriacă. Var. pfenig (sec. XVII). Germ. Pfennig (DAR). Trans., înv.
finíc (finíci), s. m.1. Palmier, curmal. – 2. Fenix. Ngr. φοίνιξ, prin intermediul sl. finikŭ (cf. Vasmer, Gr., 60). Sec. XVIII, înv.Der. finică, s. f. (înv., curmală); finicet, s. n. (înv., pădure de palmieri).
FINO-UGRIC ~că (~ci, ~ce) 1): Limbi fino-ugrice familie de limbi vorbite în unele regiuni din nordul și centrul Europei și din nordul Asiei 2) Care aparține acestei familii de limbi. Studiu fino-ugric. /<fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch
finíc2, finíci, s.m. (înv.) ban, filer.
finic m. (învechit) Bot. curmal. [De origină slavo-greacă].
finíc m. (vsl. finikŭ, ngr. finix, vgr. phoînix). Vechĭ. Fenice, curmal (phóenix dactilífera). Fenice, o pasăre din poveștĭ. Purpură.
finic s. v. CURMAL.
fini s. v. CURMALĂ.
FINIC, Golful ~, golf al M. Baltice, cuprins între coastele sudice ale Finlandei și cele nordice ale Estoniei; acoperit cu gheață în perioada nov.-apr.; numeroase ins.; aici se varsă fl., Neva și Narva; 30 mii km2. Lungime: 400 km. Lățimea la întrare: 70 km. Ad. max.: 115 m. Țărmuri crestate și joase. Porturi pr.: Sank Petersburg, Tallinn, Helsinki.
FINO-ÚGRIC, -Ă (după fr., germ.) adj. 1. Limbi fino-ugrice = cea mai importantă ramură a familiei de limbi uralice; au trăsături comune cu limbile baltice și cuprind limbi vorbite în unele regiuni din nordul și centrul Europei și Nordul Asiei (finlandeza, estona, maghiara, mordvina și ziriana sau komi). 2. Privitor la limbile fino-ugrice.
UGRO-FINIC, -Ă adj.: în sintagma limbă ugro-finică (v.).
FINIC, subst. 1. – popa (Sur XII) 2. < finic sau smochin, nume ce amintește Floriile.
fínic, finici s. m. Palmier-curmal din țările calde, cu ale cărui ramuri a fost întâmpinat Iisus la intrarea Sa triumfală în Ierusalim. – Din sl. finikŭ.

finic dex

Intrare: finic (adj.)
finic 1 adj. adjectiv
Intrare: fino-ugric
fino-ugric adjectiv
  • silabisire: -u-gric
finic 1 adj. adjectiv
Intrare: ugro-finic
ugro-finic adjectiv
finic 1 adj. adjectiv
Intrare: finic (s.m.)
finic 2 s.m. substantiv masculin
Intrare: Finic
Finic